O botoşăneancă ţintuită în scaunul cu rotile şi prizonieră a unei afecţiuni cumplite reuşeşte să ofere speranţă şi ajutor persoanelor cu handicap. Mihaela Mihăescu conduce o asociaţie implicată în zeci de acţiuni prin care integrează în societate şi oferă o şansă persoanelor cu handicap printr-o strădanie continuă şi o luptă permanentă cu prejudecăţile.
În anul 2004, lua fiinţă în Botoşani, Asociaţia IHTIS. Este un ONG fondat de botoşăneanca Mihaela Mihăescu (48 de ani) care-şi propune să aducă o rază de speranţă persoanelor cu handicap, oamenilor prizonieri în propriile trupuri. După 11 ani, asociaţia înfiinţată de botoşăneancă este una dintre cele mai apreciate din ţară.
IHTIS a reuşit zi de zi să aducă normalitatea în viaţa celor pentru care izolarea era singura realitate. Sute de oameni cu handicap au fost ajutaţi să vadă lumea aşa cum este ea, să-şi găsească un rost şi să nu accepte că sunt învinşi de soartă, chiar să-şi găsească o ocupaţie şi să se simtă normali.
Au primit sfaturi, au fost îmbărbătaţi şi au fost convinşi să se arate lumii aşa cum sunt ei şi să fie apreciaţi pentru calităţile lor, dincolo de aspectul exterior. Au fost ajutaţi de IHTIS să se ridice atunci când se izbeau de zidul de intolrenţă a unei societăţi care de multe ori nu este pregătită să accepte în mijlocul ei pe cei cu deficienţe. IHTIS a organizat zeci de acţiuni, în care au fost implicate persoane cu handicap, dar şi oameni obişnuiţi. Aducându-i împreună, învaţă să se accepte.
Cu adevărat extraordinar este însă faptul că Mihaela Mihăescu, femeia care a întemeiat această asociaţie şi care se ocupă în proporţie de 90% toate acţiunile şi de proiectele desfăşurate, este la rândul ei prizonieră în propriul trup, o persoană care trăieşte imobilizată în scaun cu rotile din fragedă copilărie. Mihaela Mihăescu, prin IHTIS, oferă tuturor o lecţie despre ambiţie, voinţă şi toleranţă. ”Cel mai dificil este să mergi înainte cu propriile convingeri”
Mihaela Mihăescu este o femeie de 48 de ani şi în ciuda bolii care o ţintuieşte în scaunul cu rotile este jovială şi mereu determinată să ajute sau să facă ceva. S-a născut la Dorohoi şi, din cauza unor complicaţii la naştere, a dezvoltat sindromul extrapiramidal cu o spasticitate severă. Practic, Mihaela era o prizonieră a propriului trup. Nu putea merge şi abia putea să vorbească. În anii comunismului, dar şi după 1990, ca pe orice persoană cu handicap, o aştepta izolarea, marginalizarea şi o viaţă de asistat. Botoşăneanca, în ciuda bolii cumplite de care suferă, are însă o minte sclipitoare şi o ambiţie de fier.
A mers înainte, a citit enorm, practic s-a autoeducat şi s-a luptat să trăiască asemeni celorlalţi oameni, care nu merg în scaunul cu rotile şi care nu luptă cu spasmele. Nu a vrut să fie o legumă şi nici izolată.
Citeste mai mult pe Adevărul: adev.ro/ny4i4q
