Rețeta de sarmale a unor gospodine din județul Botoșani, învățată din moși- strămoși, ajută la prepararea unor sărmăluțe delicioase. Puțină lume știe însă de ea și o folosește. Femeile din Rânghilești, locul unde a funcționat odinioară cea mai modernă fermă agricolă şi zootehnică a României de la începutul secolului al XX-lea și de unde a plecat renumele României ca fiind „grânarul Europei”, datorită moșierului armean care a locuit în Rânghilești, prepară aceste bunătăți.
Doamna Daniela a povestit, pentru Aroma Retetelor Locale, că la bunici mânca adesea sarmale sau borș cu păsat.
„Pentru sarmale cu crupe avem nevoie de păsat care trebuie spălat în 2-3 ape, varză murată, bulion, un pic de cimbru uscat, un pic de piper, foi de dafin, slănină afumată, ulei, ceapă, morcov, roșii, carne de porc combinată un pic mai grasă cu un pic mai slabă, un ou, pătrunjel, sare, piper. Imediat gazda noastră a pus în ordine toate ingredientele și a început să curățe legumele. Morcovii au fost rași prin răzătoarea mică, ceapa tăiată mărunt, mărunt… și cât ai zice unu-doi… a fost gata de aruncat în tigaia de pe plită (în care uleiul deja sfârâie).
Vorbele printre gospodine spun: cu cât tai mai mărunt ingredientele pentru sarmale, cu atât gospodina este considerată mai pricepută. În cazul nostru, am nimerit chiar la una dintre cele mai de seamă din comună. Revenind la rețeta noastră, în uleiul încins se pune ceapa, iar când aceasta își schimbă culoarea, se adaugă și morcovul; odată undite se adaugă câteva lingurițe de bulion, un pic de suc de roșii, iar la final păsatul și puțină apă. După ce s-au călit toate, se iau de pe foc, se pun într-un recipient în care se adaugă restul ingredientelor, se amestecă bine și se lasă la răcit. Între timp se pregătește varza: mai întâi se aleg frunzele pentru sarmale, iar restul se toacă pentru a se pune pe fundul oalei pentru a evita arderea sarmalelor dar și pentru a le acoperi”, precizează sursa citată.
Care sunt cantitățile? Cât incape. Pe potriva oalelor și a num
