Drumul unui tânăr actor din Botoșani care a renunțat la celebritate pentru mănăstire. „Îmi doream să devin faimos, dar Dumnezeu m-a binecuvântat să nu ajung”

Andrei Ciopec de la Mănăstirea Sihăstria Putnei a vorbit într-un interviu pentru Basilica.ro despre drumul său de la viața de artist la cea de mănăstire, despre trăirile care l-au făcut să aleagă această cale și despre felul în care decurge transformarea sa spirituală.

Andrei Ciopec, originar din Botoșani, a jucat până la vârsta de 32 de ani alături de mari actori români precum Victor Rebengiuc, Oana Pelea, Vlad Ivanov, Gheorghe Visu, dar și alături de nume ale cinematografiei internaționale ca Steven Seagal, Armand Assante, Dolph Lundgren, Michael J. White şi Scott Adkins. De asemenea, este mândru că din regia ultimului film în care a jucat („Cardinalul”, 2019) fac parte mai mulți actori ortodocși, apropiați de Biserică: Maria Ploae, Alexandru Repan și Cristi Iacob. Avea o carieră în plină ascensiune, însă în februarie 2019 a considerat că altul este rolul vieţii sale.

„Începusem să fiu cât de cât cunoscut, câștigam bine și, din punct de vedere lumesc, la acea vreme, nu a fost nimic care să mă împlinească mai mult decât actoria, însă în mine creștea un dor de Dumnezeu din ce în ce mai mare”, își amintește Andrei, potrivit sursei citate.

Dorul a fost alimentat din rolul pe care l-a jucat timp de 4 ani în piesa Frații Karamazov, după celebrul roman al lui Dostoievski, în regia Bogdanei Darie. Din copilărie însă, viitorul actor își hrănea acest dor de Dumnezeu. Își amintește de slujbele de la Mănăstirea Popăuţi, unde mergea împreună cu tatăl, excursiile cu clasa la mănăstiri ori cele organizate de mama sa care este profesoară de biologie. Foarte vii în memoria lui sunt și slujbele de Înviere la biserica din satul bunicilor.

„Uneori mai trăgeam clopotul într-o clopotniță cu multă pânză de păianjen și cu mulți lilieci în ea”, a evocat foarte vizual fostul actor vorbind despre biserica din satul bunicilor, Călinești, orașul Bucecea.

În perioada în care era faimos mergea des la Biserica „Sfântul Silvestru” din București. Aici, l-a aflat pe părintele Cristian Galeriu, nepot al preotului Constantin Galeriu: „M-a sprijinit enorm, m-a învățat foarte multe lucruri”, spune fratele Andrei.

La recomandarea sa, actorul a ajuns să îl cunoască pe Părintele Petre Comșa, care a fost ucenic al părintelui Constantin Galeriu.

„Sub purtarea lui de grijă am fost o perioadă îndelungată, timp în care, prin intermediul sfinției sale am început să merg pentru sfat duhovnicesc și la Părintele Irineu Curtescu. Această întâlnire a fost pentru mine cea mai importantă din punct de vedere duhovnicesc și uman deoarece a dat prilejul unui șir de nenumărate alte întâlniri, prietenii frumoase, căutări și răspunsuri”.

Părintele Irineu Curtescu a fost ucenic al părinților Cleopa Ilie și Paisie Olaru. A trăit o vreme la Sihăstria Neamț și o bună perioadă de timp la Schitul Prodromu, în preajma Părinților Iulian Prodromitul și Petroniu Tănase.

„Am fost ulterior de mai multe ori în Athos unde am purtat discuții cu părinți de la Mănăstirea Vatopedu, de la Schitul Lacu, discuții care mi-au crescut mult dorul de Dumnezeu”.

Google New Urmareste-ne pe Google News

„La Mănăstirea Vatopedu l-am întâlnit și pe părintele Daniil, fiul actorului Octavian Cotescu, care, ca răspuns la toate frământările mele, mi-a spus doar atât: «Inima sinceră, frate Andrei, inima sinceră». Aceste cuvinte au răsunat puternic nu doar în mintea mea ci și în inima mea timp de ani de zile. Căutam să ajung la sensul lor adevărat și prin multe lecturi duhovnicești și lungi momente de introspecție”.

„De asemenea, o întâlnire importantă a fost la Schitul Pătrunsa cu Părintele Valerian, fostul actor Dragoș Pâslaru, întâlnire în cadrul căreia avusesem prilejul să văd ceea ce doar auzisem că ar exista: un fost actor de renume care jucase și el în Frații Karamazov, acum îmbrăcat în haine monahale”.

„Au urmat numeroase vizite la Mănăstirea Sfântul Nectarie Ponor, mănăstire ctitorită de părintele Irineu Curtescu (al cărei stareț și este), vizite care s-au intensificat atât ca frecvență cât și ca durată. Am participat la privegheri și la ascultările de obște cunoscând astfel mai îndeaproape viața monahală care îmi stârnea tot mai mult interesul. În tot acest timp nu am încetat să îmi desfășor activitatea artistică”.

„În urma multor întrebări și frământări, punctul culminant a fost la începutul lui ianuarie 2019 când în drumul meu de la Botoșani spre București m-am oprit la peste 20 de mănăstiri și schituri din Moldova. Am zăbovit mai mult la Sihăstria Neamț și Secu, unde am participat și la sfântul maslu și la priveghere și unde m-am rugat la mormântul și la chilia părintelui Cleopa. La toate aceste Mănăstiri și Schituri unde am oprit am lăsat cu inima în dinți pomelnice cu numele meu spre a se face pe deplin voia lui Dumnezeu cu mine. L-am rugat și pe părintele duhovnic să mă pomenească, pe câțiva părinți din Sfântul Munte și pe alți oameni ai Bisericii”, spune, pentru sursa citată, Andrei Ciopec.

Fratele Andrei vede o legătură între Ponor, Sihăstria Putnei din Bucovina și întâlnirea sa din copilărie cu Părintele Cleopa Ilie.

„Comoara duhovnicească din inima mea este întâlnirea cu părintele Cleopa Ilie. Într-o excursie cu clasa la Mănăstirea Sihăstria Neamț, părintele Cleopa care era în pridvorul chiliei sale, m-a chemat la sfinția să și m-a întrebat cum mă cheamă. I-am spus că Andrei și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă Andrei în greacă. Nu știam…mi-a spus că înseamnă «bărbat», «curaj», apoi m-a luat pe genunchi și ne-a adunat pe toți în jurul lui să ne povestească viață sfântului Andrei…”.

„Cred că a fost ceva proniator pentru că părintele Irineu, starețul Mănăstirii Ponor, unde am stat prima dată, a fost ucenic al părintelui Cleopa și pentru că aici, în Bucovina, cu binecuvântarea IPS Pimen am fost închinoviat în data de 2 decembrie 2019 la Mănăstirea Sihăstria Putnei, dată la care părintele Cleopa a trecut la cele veșnice. De asemenea, părintele stareț de aici, Arhimandritul Nectarie Clinci, a luat la rândul sfinției sale sfat și binecuvântare  de la Părintele Cleopa înainte de a întra în mănăstire”.

Despre trecerea de la faimă la mănăstire, botoșăneanul spune a fost o trecere bruscă de la un tip de viață la altul și nu a fost ușor.

– „Nu am fost un om faimos. Poate cel mult cunoscut în micul cerc al breslei din care făceam parte și de un public nu foarte numeros. La un moment dat îmi doream să devin faimos, dar Dumnezeu m-a binecuvântat să nu ajung”.

„A fost o trecere destul de bruscă de la un tip de viață la un alt tip de viață. Nu este ușor să renunți la tot și să pleci într-o zi din mijlocul Bucureștiului la o mănăstire în vârful muntelui la 1400 de metri lăsând în urmă tot ce ai făcut și tot ce ai fost sau cel puțin ai crezut că erai”.

„De unde pentru mine contam mai mult eu, încerc să ajung în punctul în care să conteze doar Dumnezeu și ceilalți oameni. Această trecere este în plin proces de desfășurare și probabil chiar și în clipa în care voi muri se va mai desfășura încă. Dar, ca și până acum, nădăjduiesc că Dumnezeu mă va ajuta”.

„Încerc să învăț ce înseamnă smerenia și încerc să învăț ce înseamnă ascultarea și supunerea nu doar ca și concept ci și ca stare a inimii pentru că ce înseamnă mândria, egoismul, independența și efectele lor, știu deja”.

„Sfaturi foarte multe nu am pentru tineri”, a adăugat Fratele Andrei, „însă am o rugăminte: să mă pomenească și pe mine în rugăciunile lor”.

Sursa: basilica.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *