VIDEO Căiuții din comuna Tudora, unici în țară- o tradiție moștenită din bătrâni, păstrată cu drag de cei tineri. Îmbrăcămintea căiuţilor imită uniformele ofiţerilor Armatei Franceze a lui Napoleon

Sărbătorile de iarnă reprezintă un prilej pentru toți românii de a etala tradițiile moștenite din bătrâni. În unele locuri, acestea s-au mai pierdut, dar în județul Botoșani oamenii le păstrează cu sfințenie. Așa se întâmplă și în comuna Tudora, unde tinerii în mod special se întâlnesc și pun la punct până la ultimul detaliu jocurile tradiționale de Anul Nou. De departe, cel mai așteptat este jocul căiuților. Uniforma purtată de aceștia are o însemnătate aparte și pare a fi o imitare a uniformelor ofiţerilor Armatei Franceze a lui Napoleon, care în 1812 au trecut şi pe la noi prin ţară în timpul campaniei împotriva Rusiei, potrivit comunatudora.ro.

Uniforma este pe departe militară, chipiul cu pampon roşu din păr de cal, vestonul strâns pe corp cu şnururi şi eghileţi, cizmele, centura cu diagonală indică acest lucru, puţin denaturate de la forma iniţială pentru a da corpului flăcăului  mai multă eleganţă şi supleţe pentru a plăcea fetei dragi – fapt dovedit că flăcăii costumaţi în căiuţi împreună cu capra merg pa la casa unde-şi au fata dragă, primind de la aceasta , cu mândrie un colac rumen şi frumos ca obrajii fetei.

O fustă mare, lungă şi largă cu fălbărăli acoperă picioarele  până aproape de pământ. La brâu , în faţă şi în spate are două veşti (cercuri) din lemn care dau corpului o oarecare lungime, creând impresia unui corp de animal. Din veşca de la spate iese coada, un fuior de cânepă, iar pe cea din faţă este montată mascoida căluţului

Căiuţii –  de Anul Nou – unici în ţară, practicaţi doar de satul Joldeşti şi Vorona care în trecut au făcut parte din Tudora dar într-o altă formă, ar reprezenta centaurii din mitologia antică romană, este construit din lemn uşor puţin arcuit, împodobit cu canafii coloraţi şi oglinzi fiecare cu semnificaţia lor, astfel:

  • Oglinda mare din mijloc şi celelalte opt oglinzi mai mici ar fi Soarele şi cele opt planete cunoscute atunci (fără Pluton)
  • Cei şapte canafi orientaţi spre interior (spre soare) ar reprezenta cele şapte zile ale săptămânii;
  • Rândul de sus de canafi toţi coloraţi altfel, în număr de 12 ar reprezenta cele 12 luni ale anului;
  • Coama calului reprezentată tot prin canafi diferiţi coloraţi ar reprezenta Universul (Calea Lactee)

Cu timpul nu s-a prea ţinut seama de semnificaţie şi s-au mai adăugat alte decoraţii – ca estetic, dar fals – pierzându-se semnificaţia iniţială.

Capra este piesa principală a alaiului, construită dintr-un triunghi de lemn împodobit cu mărgele şi hurmuzuri cu canafi şi oglindă la mijloc cu aceiaşi semnificaţie ca şi la căiuţi iar sub oglindă în partea centrală stă capul de capră cu ochi de sticlă, simbolizează bogăţia pădurilor tudorene în vânat.

Obiceiurile din Tudora, prezentate în fața familiei regale

„În ţară primul şi cel mai mare succes a fost în 1933, la invitaţia Regelui Carol al II-lea a formaţia de datini şi obiceiuri din Tudora a participat la Festivalul de Folclor „Fundaţia Principele Mihai”. Regele i-a dăruit lui Iordache Vatamanu suma de 5000 lei (o valoare la acea vreme) drept recompensă pentru modul deosebit de interpretare a rolului de ursar. La acest festival formaţia a primit diploma şi cupa de aur. Păcat că atât diploma cât şi cupa au dispărut în inventarul bisericii, graţie unui m îndrăgostit mai mult de aur decât de sat”, precizează sursa citată.

Despre urşi şi ursari (ţigani la urşi) se ştie că înainte erau ursari care colindau prin sate cu un urs dresat care avea obiceiul de a călca pe şale pe cei care îi durea spatele (îndeosebi femeile), dar cu timpul ursul obişnuit a fost înlocuit  de un om mascat. Azi ursul şi jocul la urs, estetic şi vioi ar fi o reminescenţă a existenţei urşilor din pădurile tudorene, iar căldărăriţa – nevasta ursarului – o  ironie la adresa femeilor care se ocupau cu ghicitul şi descântecele din trecut. Ceilalţi mascaţi,  evrei, doctori, căldărari, negustori erau şi sunt ironizări ale felului în care aceştia îşi făceau meseriile.

Pe 31 decembrie, în centrul comunei Tudora, oamenii se strâng cu mic, cu mare pentru a urmări un festival al datinilor și obiceiurilor din localitate. Unii vin din străinătate special pentru asta.

Tortul țăranului român, o rețetă veche de sute de ani, care încă se păstrează la Botoșani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *