In cadrul Festivalului literar „Mihai Eminescu”, desfăşurat pe 13-14 ianuarie 2014, la Suceava, Lucia Olaru Nenati a primit din partea preşedintei, Carmen Veronica Steiciuc, Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, acordat de această societate pentru cele mai valoroase cărţi apărute în anul 2012.
Astfel, printre cărţile premiate de juriul condus de universitarul Mircea A. Diaconu, pentru diferite categorii literare, la secţiunea Traduceri premiul a fost acordat scriitoarei Lucia Olaru Nenati din Botoşani, pentru traducerea din limba franceză a cărţii Existenţa poetică a lui Bacovia (Editura Ateneul Scriitorilor din Bacău), semnată de eseista elveţiană Svetlana Paleologu Matta.
Lucrarea nu e doar o simplă traducere, ci reprezintă, de fapt, aşa cum au relevat numeroşi comentatori, un adevărat eveniment literar, fiind prima exegeză bacoviană scrisă la Paris şi apărută în Elveţia 1955, ca urmare a tezei de doctorat a autoarei care a devenit apoi o figură de prim rang în studierea si propagarea europeană a lui Mihai Eminescu, aşa cum se relevă pe larg în subsanţialul studiu introductiv al acestei cărţi semnat de traducătoare, prin care se relevă, de fapt, şi aportul acestei ilustre personalităţi europene la hermeneutica eminesciană.
Despre valoarea şi importanţa deosebită a acestei lucrări s-au pronunţat numeroşi cunoscători ai domeniului literar precum: Theodor Codreanu care remarcă în Bucovina literara: “acurateţea şi poeticitarea traducerii Luciei Olaru Nenati căreia se cuvine a-i mulţumi pentru acest dar făcut culturii româneşti” sau George Roca, literatul din Australia, care afirmă: „Această carte reprezintă, de fapt, un adevărat eveniment cultural, respectiv intrarea în spaţiul cultural românesc, cu o întâziere de peste o jumătate de veac, a celei dintâi exegeze bacoviene”.
Poetul şi exegetul botoşănean Victor Teişanu susţine următoarele în publicaţia Adevărul „Un veritabil reper în exegeza bacoviană devine pe măsură ce este cunoscut studiul Exitenţa poetică a lui Bacovia….Traducătoarea Lucia Olaru Nenati, cunoscută poetă şi strălucită truditoare pe tărâmul culturii naţionale, are meritul de-a oferi cititorului român echivalenţe lexicale luminoase şi de admirabilă fidelitate recompunând în limba lui Bacovia un traseu poetic singular şi neobişnuit”.
Venerabilul şi multilateralul creator dr. George Popa de la Iaşi găseşte şi el că „este un act de cultură remarcabil traducerea admirabilă (după aproape şase decenii) a Luciei Olaru Nenati a unei cărţi care constituie unicat privind hermeneutica bacoviană” (în Alternativa, Canada).
Ioan Lascu apreciază şi el în Ramuri, Craiova, „aducerea cărţii la cunoştinţa criticii şi a cititorilor români, tradusă de Lucia Olaru Nenati, prietenă şi foarte bună cunoscătoare a Svetlanei Paleologu Matta şi a operei sale”. In aceeaşi revistă îşi face cunoscută opinia şi Paul Aretzu, membru în comisia de nominalizări a premiilor Uniunii Scritorilor,: „Apariţia în româneşte a cărţii (…) la mai bine de cincizeci de ani de când a fost tipărită în limba franceză, reprezintă o reparaţie tardivă dar binemeritată şi totodată un eveniment cultural (…) şi un gest obligatoriu de probitate ştiinţifică, (…) şi care, în ciuda timpului scurs şi a condiţiilor în care fost elaborată, îşi menţine actualitatea, demonstrând fineţea, eleganţa analizei, supleţea gândirii, perspectiva europeană din care a fost interpretat marele poet!”.
”Deşi trăitoare la Zürich, autoarea a izbutit să pătrundă în miezul operei bacovinene, după cum observă traducătoarea Lucia Olaru Nenati cea care are meritul de a transpune în româneşte, după mai bine de jumătatede secol, rodul acestei prime lecturi profesioniste a versului bacovian” (Cornel Galben în Pro Saecullum).
„Un studiu de o covârşitoare importanţă” se intitulează cronica publicată de Constatin Blănaru în Vatra Veche, în vreme ce poetul Ioan Liviu Stoiciu îşi intitulează textul referitor la această carte apărut în Contemporanul: Moldova, Bacăul, Subsconştientul profund al lui Bacovia. Comentatorul botoşănean Georgică Manole concluzionează astfel în Cetatea lui Bucur şi în alte publicaţii: „Gheorghe Crăciun „le-a dat” optzeciştilor o rădăcină, Bacovia. După un timp vine Lucia Olaru Nenati şi, scoţând la lumină exegeza Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, adaugă o tulpină, nu doar pentru a justifica o generaţie sau alta, ci chiar occidentalitatea întregii literaturi române, generată de ratarea istorică a destinului, (…) Studiul introductiv propus de L.O.N., contrar uzanţelor, este unul exhaustiv şi permanent lămuritor care îşi depăşeşte prin dimensiune şi calitate propria condiţie, devenind o adevărată exegeză la exegeză”.
„In contextul întregii opere semnate de S.P.M., Existenţa poetică a lui Bacovia rămâne un semnal credibil ce anunţă studiile fundamentale de mai târziu ce vor fi dedicate lui Eminescu” (Dumitru Lavric în Luceafărul.net şi Hyperion).
Nota apărută în Cronica veche şi semnată cu iniţialele B.L. semnalează şi ea faptul că: ”această carte marchează, de fapt, un adevărat eveniment editorial: intrarea în spaţiul românesc, cu o întârziere de peste o jumătate de veac, a celei dintâi exegeze bacoviene, scrisă la Paris în 1951, deci încă în timpul vieţii lui Bacovia”.
Casian Maria Spiridon face o amplă prezentare a cărţii într-o cronică-editorial apărută în Convorbiri literare, cochizând astfel: „După cum remarcă şi traducătoarea, ne aflăm în faţa primei lucrări de doctorat dedicată poetului băcăuan, nu în Ţară, ci la Universitatea din Zűrich, ale cărei cursuri le urmase. (…) Multe, numeroase şi mereu fertile şi inspiratoare sunt paginile din lucrarea de doctorat a Svetlanei Paleologu Matta, voce autorizată şi de pionierat în concertul exgezelor bacoviene”.
O substanţială exegeză alocă acestei cărţi şi acad. Mihai Cimpoi a cărei concluzie este aceasta: ”Meritul indiscutabil al poetei traducătoare este acela de a readuce o lucrare de referinţă ce a revoluţionat exegeza bacoviană în context cultural românesc” Dar ecourile la adresa acestei cărţi nu au venit doar din partea comentatorilor de specialitate, ci şi dinspre intelectualii participanţi la festivalul Toamna Bacoviană de la Bacău unde a fost prezentată şi premiată prima dată această lucrare. „Pentru prima dată în istoria literară românească dimensiunea de poet european a lui Bacovia a fost restituită oficial.(…) Fără a face nici o dicriminare, cred că sunt în asentimentul tuturor dacă afirm că evenimentul editorial care a marcat această ediţie a festivalului a fost lansarea volumului Existenţa poetică a lui Bacovia. (…) Cine pune pe masa elevilor şi studenţilor acest volum? Să sperăm că se va regăsi măcar în biblioteci” (Carmen Iuliana Radu, Ploieşti în Plumb)
„Cartea apărută sub îngrijirea, prefaţa şi conceptul Luciei Olaru Nenati, este un eveniment editorial prezentat în cadrul Toamnei bacoviene (…) Lucia Olaru Nenati face prin acest volum complet trei mari fapte pentru teoria şi literatura română: 1. restituie o lucrare de referinţă în critica literară menită unei încadrări valorice corecte a poeticii bacoviene. 2. reaşază poziţia stilistică şi de patrimoniu cultural a poetului George Bacovia în istoria şi estetica poeziei europene. 3. valorifică un scriitor şi critic literar dar, mai ales, relevă prestigiul recunoaşterii sale ca reper: Svetlana Paleologu Matta. (…) Distinsă doamnă Olaru Nenati, vă mulţumesc din publicul cultural românesc! (Cristina Ştefan, 24 sept. 2013, Bacău)
Despre cum a luptat cu condeiul nimeni altul decat carcotasul nepereche Gellu Dorian impotriva sistemului comunist din dorinta apriga de a da cu el de pamant, reiese din volumul „Pasii Poetului”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1989.
Scrie autorul Gellu Dorian in „argumentul” cartii: Volumul rezultat se inscrie sensului major pe care-l capata in societatea noastra receptarea mostenirii culturale. Ne stau ca indemn si orientare cuvintele secretarului general (bravos, mai, Catavencule!), presedintele republicii, tovarasul Nicolae Ceausescu, care spunea: „Un important rol social a jucat de asemenea creatia literar-artistica; operele nemuritoare ale corifeilor literaturii noastre clasice au relevat inaltele virtuti ale poporului, au cultivat sentimentul patriotismului, au insufletit si imbarbatat generatii de militanti pentru cauza libertatii si propasirii patriei. Si ca o concluzie: Partidul nostru, societatea socialista cultiva respectul fata de traditiile culturale inaintate si totodata, dorinta creatorilor de a le dezvolta, de a le depasi.” (esti mare, bibicule!) Un asemenea inaintas a fost poetul nepereche, Mihai Eminescu, (ne uimesti, ce sclipire, ce revelatie, colosal, inca o tura de stadion si-i gaseai carnetul de membru de partid Luceafarului!!!) incheie apoteotic Gellu Dorian, care, de buna seama ca il banuia de prostie pe Nicolae Ceausescu la linguselile lui ieftine… sau poate pe noi, cine stie, cand se da drept fost dizident anticomunist?