Credincioșii din Teioasa, județul Botoșani, dar și ceilalți din zonă trăiesc momente de adâncă durere după ce părintele Nicodim Nechita a plecat la Domnul la vârsta de 63 de ani. Timp de 33 de ani, părintele Nicodim a slujit neîncetat, cu o dragoste jertfelnică și o dăruire exemplară, la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Parohia Sfinții Voievozi) din Teioasa. Pentru generații întregi de credincioși, slujitorul Domnului nu a fost doar un simplu paroh, ci o adevărată scăpare pentru rănile sufletești, un sprijin la vreme de necaz și o călăuză pe calea mântuirii.
Rânduiala prohodirii a adunat laolaltă credincioși de toate vârstele, veniți cu lacrimi în ochi și lumânări aprinse pentru a-și lua rămas bun de la duhovnicul lor. Îndeplinindu-i-se o dorință mai veche, părintele Nicodim a fost înmormântat miercuri chiar în curtea bisericii pe care a păstorit-o cu atâta dragoste timp de mai bine de trei decenii.
Slujba de înmormântare a fost marcată de solemnitate, delegatul Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, fiind părintele vicar Marian Timofte.
Plecarea la cele veșnice a părintelui Nicodim lasă un gol imens nu doar în rândul enoriașilor, ci și în inimile celor pe care i-a format și îndrumat de-a lungul anilor. Printre aceștia se numără și Părintele Claudiu Ghebac, care a transmis un mesaj tulburător, amintindu-și de anii frumoși ai seminarului, când îi răspundea la strană părintelui Nicodim.
„Rămânem mai săraci și mai singuri ori de câte ori un slujitor destoinic al Altarului pleacă la Domnul. Astăzi, inima ne este cernită de durere la despărțirea de Părintele Nicodim Nechita, un duhovnic înțelept, un slujitor râvnitor și un om cu suflet ales. Pentru mine, această plecare lasă un gol adânc și trezește amintiri sfinte. Am avut binecuvântarea ca, în anii frumoși ai seminarului, să îi fiu alături la sfintele slujbe în calitate de cântăreț bisericesc. A fost perioada în care am învățat ce înseamnă cu adevărat dragostea pentru Liturghie, rigoarea rugăciunii și blândețea pastorală. Părintele Nicodim nu mi-a fost doar un îndrumător la amvon, ci un adevărat părinte spiritual, un om care emana pace și o bucurie sfântă pe care o transmitea tuturor celor din jur. Slujirea alături de sfinția sa nu era o simplă îndatorire, ci o tresărire de bucurie și o școală a credinței vii. Blândețea cu care mă corecta, răbdarea pe care o avea cu mine, tânăr seminarist, și dragostea lui părintească vor rămâne veșnic întipărite în inima mea. Astăzi, strana de la care îi răspundeam a tăcut în fața acestei despărțiri pământești, dar glasul rugăciunii mele nu se va opri.”, spune părintele.
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Botosaninews.ro.
© Copyright Botosaninews.ro | Gazduit de SpeedHost.ro | Realizat de DowMedia
