Pompierul din Botoșani care a murit încercând să salveze un tânăr. „Au trecut ani, dar memoria lui rămâne vie”

În fața destinului suntem neputincioși, iar uneori, salvatorii devin îngeri mult prea devreme. Există momente care spulberă iluzia controlului pe care credem că îl avem asupra vieții și secunde în care granița dintre datorie și eternitate dispare definitiv. Pentru comunitatea pompierilor militari din Botoșani și pentru cei care l-au cunoscut, pe pompierul Marius Loghin, ziua de 17 septembrie nu este doar o filă de calendar, ci o rană deschisă care amintește de prețul suprem al altruismului.

Se împlinesc ani de la ziua care a schimbat destine și a frânt inimi. Pe 17 septembrie 2010, un apel de urgență anunța o situație critică pe raza localității Rediu, din comuna Rădăuți Prut. Un tânăr căzuse într-un bazin de captare a apei și avea nevoie de ajutor imediat. Printre salvatorii care au pornit contracronometru spre locul intervenției s-a aflat și Marius Loghin. A plecat la drum animat de singurul gând: să salveze o viață aflată în pericol. Nu avea de unde să știe că acea misiune avea să fie ultima.

Marius avea doar 32 de ani.  Sacrificiul său suprem a lăsat în urmă o durere greu de strunit, o familie devastată, colegi măcinați de dor și un gol imens care nu va putea fi umplut niciodată.

„Au trecut ani, dar memoria lui rămâne vie în inimile celor care nu uită sacrificiul salvatorilor”, transmit colegii de la ISU Botoșani.

Pentru curajul său deosebit, pentru faptele de eroism și pentru că a oferit tot ce avea mai de preț în numele semenilor săi, Marius Loghin a fost înaintat post-mortem la gradul de sublocotenent. Această distincție, deși simbolică în fața pierderii unei vieți, rămâne o mărturie a recunoștinței absolute pentru un om care a pus siguranța altora mai presus de propria existență.