Șoferița ucigașă care a omorât patru muncitori, dintre care un botoșănean, circulând beată cu 148 km/h a dat vina pe victimele sale. Adina iuliana Ghervase, de 42 de ani, stătea fără forme legale la Păltinoasa, în județul Suceava, unde au găsit-o polițiștii imediat după condamnare.
Curtea de Apel Iași a luat decizia finală și a condamnat-o la 24 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,omor calificat”, ,,tentativă la omor calificat” și ,,conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”.
Ghervase a cerut reîncadrarea juridică a faptelor sale, cu reducerea semnificativă a pedepsei, invocând existența unei culpe a muncitorilor. Potrivit Ziarul de Iași, miza era, evident, reducerea pedepsei. Dacă schimbările cerute erau acceptate, chiar aplicându-se pedepsele maxime, condamnarea finală ar fi scăzut de la 24 de ani de închisoare la mai puțin de 10 ani de detenție. Avocatul său a construit apărarea din apel pe contestarea formei de vinovăție stabilită de procurori și acceptată de judecători în primă instanță.
În aprecierea avocatului, faptele nu ar fi fost comise cu intenție indirectă, ci prin culpă cu prevedere. Juridic, diferența este majoră, iar tratamentul aplicat de judecători, net diferențiat. În cazul culpei cu prevedere, se constată că autorul faptei și-a luat măsuri de prevenție, astfel încât comportamentul său să nu aibă consecințe grave. Acestea sunt determinate de alte circumstanțe, care nu se află sub controlul său. În cazul intenției indirecte, autorul se bazează doar pe noroc, acceptând un deznodământ tragic. Este cea mai gravă formă de vinovăție, după intenția directă, în care autorul urmărește conștient rezultatul faptei sale.
Pentru a arăta că nu fusese vorba de o intenție, fie și indirectă, de a ucide, apărătorul Adinei Ghervase a invocat o parte din circumstanțele faptei. Șoferița își condusese mașina la o oră târzie, cu trafic redus, pe un sector de drum pe care îl cunoștea foarte bine. Exceptând alcoolul și viteza excesivă, ea nu încălcase în noaptea respectivă nicio altă normă rutieră. Când îi văzuse pe muncitori, ar fi încercat să frâneze și a virat la dreapta, dar timpul fusese prea scurt. Reacționase, dar o făcuse târziu, aceasta însă din cauza faptului că lucrarea nu era semnalizată corespunzător. O parte a culpei revenea astfel muncitorilor, care ar fi fost neglijenți în semnalizarea lucrării. „Nu doar inculpata este răspunzătoare pentru accidentul produs, ci culpa sa se regăsește în concurs cu culpa persoanelor fizice și juridice răspunzătoare în mod direct de semnalizarea corespunzătoare a lucrării”, era concluzia apelului.
Interpretarea dată circumstanțelor faptei de avocatul apărării a fost respinsă ferm de magistrații Curții de Apel. La o viteză de 148 km/h, despre ce „prevedere” ar fi putut fi vorba?
„Indiferent de experiența ca șofer și de calitățile autovehiculului, raportat la viteza cu care rula autoturismul condus de inculpată și distanța de frânare pe care o astfel de viteză o implică, nu exista nicio împrejurare obiectivă care să permită oricărui conducător auto să aprecieze că poate evita un accident de circulație cu victime omenești. Așadar, într-o astfel de situație, un șofer se bazează strict pe hazard, ceea ce exclude ipoteza culpei și determină reținerea intenției indirecte ca formă de vinovăție”, au arătat judecătorii, potrivit sursei citate.
