Elevii dint-un sat din județul Botoșani merg la școală într-un loc idilic, ca la școlile private din Anglia. Aceștia învață într-un conac vechi de 300 de ani, situat într-un sat din comuna Vorona. Peste 150 de elevi de clasele primare și gimanziale învață aici, la Joldești, locul în care s-a născut Raluca Iurașcu, mama lui Mihai Eminescu. Construit în secolul 17 de boierii din familia Balș, conacul ulterior a aparținut unor alte familii boierești.
Abandonat după 1990, în 2006 a fost revendicat de moștenitorii unei vechi familii boierești. În cele din urmă Primăria a găsit un moștenitor care a dat conacul pentru o sumă modică, dar cu condiția ca acesta să fie folosit exclusiv ca școală.
Conacul Anușcăi
Unitatea a fost restaurată în 2011 și are o arhitectură aparte. Conacul Anuşcăi, aşa s-a chemat în trecut, a fost menţionat pentru prima dată pe un document cu valoare istorică pe 6 noiembrie 1492.
I se spunea Curtea Anuşcăi după numele stăpânei care îngrijea de ea, boierul fiind mai mult ocupat cu treburile domneşti. Însuşi termenul de „curte” semnifică importanţa dată acestei locaţii. În acele trecuturi doar simpla informare „merg la curte” îţi dădea un nimb al celor aleşi, fiindcă nu oricine putea ajunge acolo. Curtea Anuşcăi a aparţinut familiei Oană până în anul 1787 când a trecut în proprietatea Ecaterinei Balş şi ea înrudită cu familia Oană. De aici încolo istoria conacului se pierde în istorie până în 1838 când, potrivit documentelor adunate cu migală de Gheorghe Toma, conacul ar fi intrat în posesia lui Kristi Enakaki, un grec oploşit pe meleagurile noastre.
În 1847 a fost cumpărat de boierul Nicolae Rosetti, iar din 1864 a intrat în proprietatea lui Iordache Cantacuzino, stăpânitor al moşiilor de pe toată suprafaţa comunei Tudora de astăzi. În 1892 Conacul Anuşcăi a fost cumpărat de baronul Grigore Capri, viţă nobilă recunoscută la acea vreme. Grigore Capri era frate cu Jean Capri, un latifundiar excentric şi mare cartofor la cazinourile din Sinaia. O vreme s-a pus în discuţie varianta ca acest conac să fi fort pierdut la cărţi, dar studiile migăloase ale lui Gheorghe Toma au demonstrat contrariul. El a rămas în proprietatea familiei Capri până în anul 1906 când a fost vândut familiei Ţurcanu, capul familiei fiind de profesie inginer silvic. Un an mai târziu s-a întâmplat marea răscoală, dar conacul nu a fost afectat de cei revoltaţi fiindcă boierul s-a purtat cuviincios cu ţăranii.
A venit şi vremea comuniştilor care l-au confiscat, iar proprietarii alungaţi cu ce puteau aduna într-o bocceluţă. O perioadă a fost folosit ca sanatoriu, apoi ca sediu IAS, iar din 1957 ca şcoală.
Foto: Ionut Haidau
