O biserică din județul Botoșani, ctitorită de Ștefan cel Mare, i-a fost dedicată amantei sale. Este vorba despre Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Dorohoi. Maria Voichița pare să fi fost marea iubire a voievodului moldovean, a treia și ultima sa soție, potrivit evz.ro. Era cu 25 de ani mai mică decât voievod și i-ar fi sucit mințile pe când avea numai 16 ani. Maria Voichița a fost fiica lui Radu cel Frumos, domnitorul Țării Românești, fratele lui Vlad Țepeș.
Ea a ajuns prizoniera lui Ștefan cel Mare după ce moldovenii au invadat Țara Românească și l-au alungat pe Radu cel Frumos de pe tron. Soția domnului valah, Maria Despina, și pe fiica acestuia, Maria Voichița au fost capturate de Ștefan cel Mare și duse la Suceava. Aici, Maria Voichița a devenit amanta lui Ștefan cel Mare, timp de patru ani.
„Şi rivalitatea dintre două femei, între doamna şi viitoarea doamnă, durerea de a-şi vedea dragostea stingherită, de-a se vedea părăsită când tocmai avea mai mare nevoie de sprijin, acestea au dus desigur în mormânt pe tânăra domniţă de neam împărătesc”, scrie Constantin Gane în „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.
După moartea Mariei de Mangop, Ștefan cel Mare s-a căsătorit cu Maria Voichița, marea sa iubire. Acesteia i-a dedicat ctitoria de la Dorohoi, biserica cu hramul Sfântul Nicolae Domnesc, unde a comandat o frescă după modelul „Primăverii” lui Botticelli. Cu Maria Voichița, Ștefan a avut trei copii, pe Bogdan-Vlad, moștenitorul tronului, pe Ana și pe Maria.
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Dorohoi este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1495. Edificiul a fost ctitorit de voievod și se află pe Strada Ștefan cel Mare, nr. 61. Ansamblul Bisericii Domnești figurează pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani și este principalul obiectiv turistic pentru vizitatorii din țară și din străinătate. Edificiul a fost restaurat de câteva ori în perioada 1896-1921 și își păstrează în întregime formele originale și zidurile inițiale, înfățișându-se ca un monument bogat decorat. Se încadrează în stilul arhitectonic tradițional moldovenesc.
Construcția are plan triconc (formă de cruce), cu turlă pe pronaos și acoperiș fragmentat, având supralărgit pronaosul față de naos. Este construită din gresie cenușie, ușor cioplită, iar colțurile și contraforturile din piatră de talie. Turla se sprijină pe o bază dublă, prima este octogonală iar a doua stelată, cu opt vârfuri. Discurile sunt smălțuite și colorate în nuanțe de galben și verde și sunt ornamentate cu motive fantastice din fiziolog, motive geometrice și stema țării. Intrarea în biserică se face printr-un portal în formă de arc frânt cu muluri cilindrice și uniforme ce pornesc de pe mici baze diferit ornate. Deasupra ușii se află firida destinată icoanei hramului. În vechime ușa a fost pe partea vestică a construcției, fiind mutată ulterior în locul unde se află în prezent. Acest lucru a fost descoperit în momentul lucrărilor de restaurare efectuate asupra monumentului.
Interiorul bisericii se compune din naos, pronaos și altar. Pronaosul este despărțit de naos printr-un perete prevăzut cu o ușă îngustă de la care chenarul a dispărut. Este singura biserică dintre ctitoriile orășenești la care se mai păstrează zidul dintre naos și pronaos. Pronaosul este boltit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arcuri, două longitudinale și două mai late, transversale. La cele două extremități ale absidei altarului se găsesc diaconiconul și proscomidiarul săpate în zid, ambele prevăzute cu câte o fereastră orientată spre răsărit. Pictura mai păstrează unele fresce de o excepțională valoare artistică, fiind atribuită fie epocii lui Ștefan cel Mare, fie celei a lui Petru Rareș. Din pictura naosului iese în evidență tabloul votiv care îi înfățișează pe voievodul Ștefan, Doamna Maria, Bogdan, Ștefan cel Tânăr, și pe fratele său Petru. Biserica Domnească din Dorohoi reprezintă singurul caz din Moldova unde tabloul votiv este prelungit și pe peretele sudic; Iisus este pictat pe acest perete și nu pe cel vestic, ca de obicei, iar ctitorul cu familia sa se află pe peretele vestic având privirile îndreptate de la dreapta la stânga. Catapeteasma a fost refăcută în anul 1795, iar clopotnița actuală, din cărămidă, a fost construită în 1871. Terenul din jurul bisericii a servit ca cimitir până în 1890. Cu prilejul aniversării a 400 de ani de la sfințire (1894) și comemorării a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare (1904), biserica a fost renovată total, lucrările presupunând acoperirea cu tablă a edificiului, repararea zidăriei, spălarea picturii etc. Pentru obținerea fondurilor necesare au intervenit V.A. Urechia, D. Sturdza și Iosif Naniescu (mitropolitul Moldovei).
