Misiunea de la strană, între credință și mărturie. Dascălul din Botoșani care a rânduit opt preoți și slujește de peste patruzeci de ani

„În Biserica Slavei Tale stând, în Cer ni se pare a sta”. Asta simte prin toate cotloanele inimii sale Ion Chihaia, dascăl de peste patru decenii, în satul Crasnaleuca, din comuna Cotușca. Arta și meșteșugul cântării la strană le-a deprins pe când avea 18 ani de la părintele Ion Mihai, de care sătenii își amintesc cu drag și acum. A rânduit opt preoți și de la fiecare a învățat lucruri prețioase, pentru că a trăit în vremea în care credința era primordială și deviza: Nimic fără Dumnezeu era de căpătâi în viața creștinului.

„La școală nu mi-a plăcut cartea. Muzica bisericească, troparele, mi-au plăcut, însă, tare mult. În special cele de la Crăciun și Bobotează eu le știam de mult tare…Dacă aș fi din nou tânăr, nu aș pierde nicio clipă viața bisericească. Asta este cea mai scumpă și mai sfântă pe pământ”, ne-a mărturisit nenea Ion, așa cum numesc sătenii.

În toată comuna este cunoscut ca pe calul cel breaz și iubit, dar și invidiat, pentru profunzimea rugăciunilor pe care le rostește la strană și pentru respectul cu care îl înconjoară preoții cu care interacționează în misiunea pe care o are.

„Am învățat școală, dar nu era ce este acum. Era credință, frică și rușine, pe care am învățat-o și eu de la tata care mi-a zis: Dacă vezi un om bătrân, să-i dai binețe. Dacă vrea să îți răspundă, bine, dar tu dă-i”, vorbește cu mândrie dascălul  Ion Chihaia atunci când vine vorba despre părinții săi.

De la ei are baza credinței, din fragedă copilărie, atunci când se pomenea îngânând troparele alături de dascălul de atunci, simțind o mare dragoste pentru Dumnezeu. Își amintește frigul din biserică din zilele grele de iarnă când creștinii se încălzeau la slujbă doar cu credința din suflet.

„Mie la preoți mi-a plăcut totdeauna, credința, predica.. Nu îmi place când oamenii vorbesc în timp ce preotul face Sfânta Liturghie sau când vin și dorm la slujbă. Înainte era frig în biserică, nu erau calorifere, ne înghețau buricele la degete și n- am murit. Știți ce spuneau bătrânii: Prin credință te încălzești”, spune cu tărie nenea Ion.

A fost dascăl la părintele Ion Cezar care l-a  învățat tainele acestui meșteșug. Apoi a slujit la strană alături de părintele Ion Mihai, părintele Andrei Valeriu, Tănase Ștefan, Apopei Mihai, părintele Chistol Cornel, pr. Cracană Dorel, părintele Constantin Tudor, părintele Axinte Tanasă, părintele Ionuț Vicențiu Maxim și actualul preot Axinte Nicu.

„Îmi amintesc bucuria oamenilor din Noaptea de Înviere, din satele unde nu era preot și mergeam cu părintele în câte un an și făcea slujbă acolo. Că așa era…cine suplinea făcea slujba din Noaptea de Înviere în satul unde era paroh. Câteodată mergea și în alte locuri și nu pot să uit bucuria oamenilor că aveau un preot care le spunea: Hristos a Înviat!”, spune dascălul Ion Chihaia.

Sursa: mesageruldenord.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *