Un rrom lingurar din Botoșani a ajuns unul dintre cei mai iubiți preoți. „Mulți m-au făcut albie de porci”

La doar 53 de ani, viața preotului Dorel Burduja, rrom lingurar, a fost și este una presărată cu momente, povești și miracole tulburătoare! Acesta este paroh într-o mică localitate de lângă orașul Iași, anume în Piciorul Lupului, comuna Ciurea. În tinerețe, așa cum el însuși mărturisește, nu era aproape de credința ortodoxă, familia sa mergând spre Biserica Penticostală. Mai mult, chiar dacă provenea dintr-o familie săracă din Hudești, județul Botoșani, a învățat și a muncit din greu pentru a-și urma visul. În 1987 devine student al Facultății de Matematică din cadrul Universității „Cuza” din Iași, scrie bzi.ro.

O primă cumpănă a vieții preotului Dorel Burduja a fost pe când era băietan. Un accident stupid era să-l lase fără mamă.

„Da, am muncit mult de mic, dar am și învățat. Părinții mei au mers spre Biserica Penticostală, iar eu m-am îndepărtat de credință… Un accident în gospodărie, când o vacă a lovit-o crunt pe mama mea, a fost o mare cumpănă pentru mine… A fost la un pas de moarte! Atunci a trebuit să trag din greu, să prășesc, să lucrez pământul. Dar am învățat mult, mai ales că visul meu, atunci, era să fac Matematică.

Și, prin ’86, când eram în armată, m-am decis să dau la facultate. Și, pe atunci se făcea școală, nu glumă! Eu nu prea am avut timp să studiez pentru admitere, dar știam bine Matematică. Ca soldat, scriam probleme pe cărămizi, făceam figuri geometrice. Prima dată am dat admitere la Silvicultură, dar nu am reușit… Apoi, un an mai târziu, după ce am muncit la câmp, am arat câteva hectare, am dat admiterea și am intrat la Facultatea de Matematică”, mărturisește preotul Dorel Burduja.

În anul al II-lea de facultate a „simțit” chemarea lui Dumnezeu

Ajuns în anul al II-lea de facultate, studentul Dorel Burduja a „simțit” chemarea lui Dumnezeu.

Da, în al II-lea an de facultate, și asta după ce credința și religia nu erau în gândurile și simțirile mele, am simțit nevoia de a mă spovedi pentru prima dată în viață… A fost lucrarea lui Dumnezeu! Dar, unde să mă duc? La pastorul de la penticostali nu se putea, era un simplu om… Și știam de părintele Cleopa Ilie, de la Sihăstria, și am decis să mă duc la el. Acesta nu spovedea decât câțiva călugări, era tare bătrân și m-a trimis către Irineu Curtescu, primul meu duhovnic și îndrumător pe calea credinței. Acesta este pentru mine o mare figură a sufletului… Și, de atunci, am simțit harul lui Dumnezeu.

Am terminat Matematica și am decis să dau la Teologie. Au fost niște minuni atunci pentru mine, eu trebuia să-mi câștig existența, tata asta mi-a spus. Nu prea aveam timp să învăț, munceam la câmp mult. Dar, așa a vrut Dumnezeu… Am intrat la Teologie, dar înainte am predat Matematica. Apoi, am dat Titularizare și patru ani am predat chiar la școala de la Penitenciarul Iași. Da, le-am predat infractorilor, pușcăriașilor. Au urmat anii de facultate la Teologie, momente și trăiri bune…”, remememorează preotul Dorel Burduja.

Astfel, după ce în anul 1992 a absolvit Facultatea de Matematică, între anii 1993-1996 a lucrat ca profesor de Matematică si director al Școlii nr. 41 Iași în cadrul Penitenciarului. Între timp a urmat cursurile de la Facultatea de Teologie – Secția Pastorală.

Părintele Dorel Burduja a primit Sfânta Taină a Preoției pe 4 noiembrie 1996. A fost preot paroh până în iulie 2003 al Parohiei Alba din comuna Hudești, din județul Botoșani. Apoi, de 18 ani, este paroh al Parohiei Piciorul Lupului, comuna ieșeană Ciurea. E un om respectat și cu o familie împlinită. Este o autoritate în comunitatea micii așezări de lângă orașul Iași.

„Da, uite că de 22 de ani merg pe calea preoției. Nu contează ce ești, rrom, român sau chinez, contează să fii om. Acuma, în lumea asta plină și agitată, cu greu mai vin oamenii către Dumnezeu și biserică, credință… Dar, totuși, mai vin… Eu sunt respectat la Piciorul Lupului. Ca preot trebuie să ai multă răbdare, să ai tact și să fii un fin psiholog. Eu ascult mult, nu îi bat la cap pe enoriași. Apoi, mulți m-au făcut albie de porci, dar eu am tăcut și, în final, au venit la biserică și spre credință. În esență, tot om sunt, dar am marea bucurie să-l cunosc și să-l simt pe Dumnezeu. Trebuie să credem, să judecăm mai puțin oamenii și să avem multă credință… Dacă ajungi să-l afli pe Dumnezeu, atunci nu mai ai teamă, ură și durere…”, crede preotul Dorel Burduja.

Fata preotului a terminat Facultatea de Limbi străine, iar fiul, cea de Petrol și Gaze

Acum, preotul Dorel Burduja are doi copii, iar ambii au terminat facultatea. În viitor, speră să vină spre casă și să-i fie aproape. Este mulțumit de ceea ce poate face pentru enoriași, credincioși. Tocmai e în plină lucrare de realizare a picturii din mica bisericuță de la Piciorul Lupului.

Da, copiii au terminat facultatea, fata- de Limbi străine, inclusv arabă, iar băiatul- de Petrol și Gaze. Sper ca, în viitor, ei să vină mai aproape de mine și de soție. Acum, după ce am refăcut biserica, o construcție ridicată la 1932, am început și pictura interioară. Și aici am avut ajutorul lui Dumnezeu… Am găsit și un pictor bun din București și sper ca, undeva până în 2023, să o terminăm. Totul e scump, iar eu nu sunt preotul care să le ceară oamenilor… Așa se face că vin ei și ne susțin cum pot… Dară, dincolo de toate, să știți că preotul este cel mai mult supus la ispită, însă tot el primește mai mult har ca să treacă peste toate…”, mai susține preotul Dorel Burduja.

„Mai mult ca oricând, avem nevoie de Dumnezeu…”, transmite preotul Dorel Burduja

În aceste vremuri tulburi, grele și pline de transformări radicale, preotul Dorel Burduja crede că, mai mult ca oricând, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu.

„Da, în aceste timpuri este tare greu să mai aduci omul la credință, la Biserică și vedeți câte se întâmplă în lumea asta mare… Dară, eu cred că, tocmai în aceste momente trebuie să ne apropiem de Dumnezeu… Cine ajunge să «guste» din taina Duhului Sfânt, așa cum am bucuria să fi făcut eu, este cel care atinge fericirea, acea liniște interioară care este singura care ne este necesară. Asta ne face să fim împăcați cu lumea, cu Dumnezeu și este singura ce contează. Tocmai ca să nu mai judecăm, să nu mai criticăm, trebuie să avem sufletul împăcat, curat, să putem înțelege ceea ce face celălalt și să conștientizăm că și noi am putea greși sau fi în situația acelui om…”, a conchis preotul Dorel Burduja.

Povestea preotului dintr-o familie de lingurari din Botoșani, care l-a cunoscut pe Dumnezeu în timpul facultății de matematică. „Când eram mic mă cam luau în râs oamenii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *