Moartea a fost anunțată? Mesajul scris de tânăra din Botoșani, care s-a sinucis în cămin

Studenta din Botoșani care s-a sinucis în căminul T18 din Tudor Vladimirescu a scris o poezie care acum pare de-a dreptul stranie. Tănăra ar mai fi avut în trecut gânduri negre și lua tratament medicamentos pentru asta. Ea a fost găsită moartă de paznicul căminului după ce familia ei a dat alarma, scrie bz.ro.

Avea doar 19 ani și o viață întreagă în față. A pus punct brusc la tot, în camera ei de cămin, pe data de 1 mai 2021. Carmen Macovei era o tânără simplă, plină de viață, veselă și nu părea să ascundă vreo dramă. Totuși, aparențele înșală, iar Carmen ascundea probabil în sufletul ei o adevărată dramă. Nimeni nu va ști niciodată de ce a ales să se sinucidă tânăra. Cert este că povestea tragică începe undeva pe 1 mai, când părinții fetei au intrat în panică pentru că aceasta nu mai răspundea la telefon.

Au luat legătura cu angajații căminului T18, acolo unde tânăra era cazată, iar paznicul a mers la ea în cameră să vadă dacă este acolo. Atunci a fost făcută descoperirea macabră. Tânăra părea lipsită de viață. Imediat s-a sunat la 112, iar un echipaj medical a ajuns în zonă. Din păcate, nu a putut decât să declare decesul. Ulterior, pe fir au intrat polițiștii. Din primele verificări efectuate de oamenii legii a rezultat că tânăra s-ar fi sinucis după ce a ingerat mai multe medicamente.

Din câte se pare, în camera ei nu a fost găsit vreun mesaj de adio. Polițiștii au deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă și fac verificări pentru a stabili ce s-a întâmplat. Totodată, polițiștii încearcă să afle motivul sinuciderii, cu toate că uneori asta este imposibil. Carmen Macovei avea 19 ani și era studentă în anul I la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată Iași din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. Cea mai bună prietenă a ei a postat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare, un mesaj prin care aceasta își exprimă cele mai sincere regrete.

„Sunt șocată de această veste tristă. Este greu de acceptat! Tu, o ființă atât de gingașă… nu am cuvinte! Am crescut împreună, am copilărit, ne-am jucat, ne-am povestit problemele, eram amândouă zi de zi, m-ai ajutat mereu când am avut nevoie, mai ales la școală… nu îmi vine să cred! Ai plecat fulgerător ca și Alexandra… mult prea devreme, aveai un viitor în față. Condoleanțe familiei tale pentru că ai lăsat în urma ta o durere nemărginită, iar tu, odihnește-te în pace”, se arată în textul publicat de prietena tinerei studente.

Contactată de reporterii BZI.RO, prietena fetei a spus că a vorbit acum ceva timp cu aceasta, dar nu a trăit niciodată cu sentimentul că ar fi avut probleme care să o împingă la un gest reprobabil.

„Am vorbit cu ea acum foarte mult timp în urmă. Nu mi-a zis niciodată că avea probleme sau ceva de genul”, a menționat prietena studentei.

O altă prietenă de-a tinerei a spus că nu știa nimic despre starea ei psihică și că nu știe ce ar fi putut să o împingă la un asemenea gest.

„Nu știm absolut nimic de ea, care a fost starea ei psihică, care au fost motivele pentru care a făcut astfel de chestii”, a spus prietena tinerei.

O poezie postată de Carmen Macovei ridică multe semne de întrebare

Un aspect interesant este legat de pasiunea tinerei studente pentru poezie. În urmă cu mai bine de un an, Carmen a postat o poezie pe un grup de facebook, o poezie care acum pare extrem de stranie. Titlul poeziei te duce cu gândul la o poruncă, la o poruncă pe care nimeni o poate refuza.

„Am zis” așa se numește poezia publicată de Carmen. Încă din primele versuri, tânăra parcă vrea să inducă o stare de neliniște, de teamă, de regret. Vorbește de lacrimi, de luptă și de o creație de lut care se destramă. Ce a vrut să transmită tânăra prin această poezie este greu de spus. Cert este că versurile par scrise la comandă, parcă cineva i-ar fi dictat cuvânt cu cuvânt totul. Carmen vorbește despre un blestem și despre teama de oameni. Iată poezia postată de studenta care s-a sinucis:

„Am zis.

Lacrimile curg șiroi,
Deși totul e uscat.
Lupta-ncepe peste noi,
Lutul s-a cam destrămat.

Patima începe iarăși
Să ne rupă de la noi,
Chiar de sufletul privește
Printre oameni vii și goi.

Strigătul iar ne blesteamă
Și din umbră vrea să vin.
Mi-am pierdut scutul din urmă,
M-am pierdut pe-un strigăt plin.

Dac-au zis c-o să mă cheme,
Nu înseamnă c-o să-i zic
Lutului să se așterne
Pentru marele nimic.

Nu ești treaz și, chiar de ai face-o,
Lumea tot în cap îți dă.
Literele tac în urmă
Prin cuvinte iar învii.”

18 Februarie 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com