Omul de afaceri Ștefan Mandachi, care s-a implicat în mai multe fapte caritabile, a ajuns și la Botoșani. Acesta a dotat un dispensar sătesc cu echipamente medicale EKG, electrocardiograf etc. Totodată, acesta a oferit mai multe laptopuri unor copii din familii cu situații precare. Nu mai puțin de 21 de elevi au primit laptopuri astfel încât să aibă mai ușor acces la o educație normală.
„Am ajuns și-n Botoșani… Unii îl alintă Boston. În comuna Santa Mare. Am bătut la picior cinci sate. Cu ce ne mai băgăm în seamă? Păi am dotat un dispensar sătesc cu echipamente medicale EKG, electrocardiograf etc. Dar partea mea preferată e când donăm laptopuri pentru copiii care au aripile frânte întrucât nu au condiții la o educație normală. Am mers din curte-n curte și am încurajat puștanii așa cum mă pricep: i-am pus pe părinți să-mi promită că-i împing spre școală, am glumit, am jucat fotbal și i-am întrebat ce visează să ajungă în viață. Am întâlnit 21 de copii”, a povestit Mandachi.
Tânărul povestește că atunci când a ajuns la Nicoleta, o tânără de 13 ani, și a aflat drama prin care trece, și-a pierdut „carisma și hazul și curajul și cuvintele”. Mama ei a murit acum o lună din cauza cancerului.
„Știu prin ce trece, din propria experiență. E infernal.. Am încercat s-o motivez, dar nu mi-a ieșit mai nimic, pentru că efectiv cuvintele mi se încâlceau. I-am lăsat un laptop. Am mai cumpărat câte ceva, dar am plecat cu un sentiment straniu, că n-am rezolvat nimic. Sunt decis să-i iau haine, să-i ofer o excursie la Suceava… dar ce folos? Nicoleta are nevoie de timp. Iar pentru mine, pentru noi, când vine vorba de timp, se schimbă foaia. Suntem cei mai zgârciți cu timpul nostru. De pildă, eu prefer să plătesc, numai să nu-mi donez timpul. La un moment dat, pe Nicoleta a bufnit-o plânsul. Nu știu cum să reacționez în astfel de situații, așa că m-am fofilat cu abilitate și am plecat pripit. Oricum, nu-s bun la îmbrățișări. Nu știu cum să mă comport și mereu sunt stângaci atunci când trebuie să fiu mai uman. În schimb, sunt as în teorie. Și știu precis că Nicoleta are nevoie de cineva cu care să povestească. Un mentor, nu un sfătuitor. Că la sfaturi suntem licențiați cu toții. O prietenă cu care să schimbe două vorbe. Poate se găsește vreun ”băgător în seamă” cu inimă. Un om care să o ajute să-și descopere pasiunea. Care să-i explice cu subiect și predicat: ”Nicoleta, EXISTĂ VIAȚA VISURILOR TALE PE ACEST PĂMÂNT ȘI ÎN ACEASTĂ ȚARĂ!!!”. Nicoleta are nevoie de un donator de timp. Nu donator de bani (așa cum sunt eu). UN DONATOR DE TIMP!!! t i m p ! Nu știu când mă mai întorc. Sau dacă mă mai întorc. Probabil că o să mai trimit una alta, ca să dorm cu conștiința mai relaxată seara. Dar dacă există cineva care are mai mult timp, umanitate, spiritualitate, minte și mai multe resurse decât mine și vrea să fie mentorul acestui suflet, facem așa: îi scrieți un mesaj Cristinei, care va prezenta ajutorul vostru Asistentului social Onofrei Liviu (pe care l-am cunoscut astăzi și este foarte implicat)”, spune Mandachi.
