FOTO Credincioși din Botoșani, prezenți la o slujbă de comemorare a eroilor neamului, în zona Cernăuților. Rugăciune la stejarul lui Ștefan cel Mare

În a doua zi a Învierii, acolo unde pământul Bucovinei încă mai păstrează vibrația victoriilor de odinioară, liniștea Codrilor Cosminului din zona Cernăuților a fost străpunsă de o chemare sfântă. Într-un gest de continuitate care sfidează timpul și vitregiile prezentului, aproximativ o sută de români, de la bătrâni până la copii, s-au reunit la umbra legendarului Stejar al lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Evenimentul a căpătat o semnificație deosebită prin prezența autorităților diplomatice române, Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, și consulul Toma-Cristian Dacica, demonstrând că legătura cu patria-mamă rămâne vie și nealterată, indiferent de granițe.

Slujba de pomenire, săvârșită cu emoție de părintele Dumitru Tocar și părintele Teodor Ciurariu, a fost mai mult decât un ritual religios; a fost un dialog peste veacuri cu arcașii marelui voievod care, acum mai bine de 500 de ani, și-au jertfit viața în lupta împotriva oștii poloneze a lui Ian Albert.

De aproape patru decenii, românii din nordul Bucovinei au transformat acest loc într-un punct de pelerinaj identitar. Indiferent dacă cerul este senin sau copleșit de nori, a doua zi de Paști devine „ziua pomenirii”, momentul în care viii se întâlnesc cu eroii sub coroana celui care a supraviețuit istoriei: bătrânul stejar.

Specialiștii confirmă că vârsta impunătorului arbore coincide cu epoca ștefaniană, transformându-l într-o relicvă vie a „Dumbravei Roșii”. Deși unele ramuri s-au uscat, stejarul continuă să slobozească muguri verzi.

Întâlnirea de la Cernăuți nu a fost doar despre trecut, ci despre certitudinea că un neam care își onorează eroii sub mugurii de stejar este un neam care refuză să piară.