O femeie a câștigat în instanță dreptul de a avea un copil cu soțul decedat

Procesul prin care o ieșeancă a cerut dreptul de naște copilul soțului său după moartea acestuia s-a încheiat. Cazul, unic prin conceptele juridice implicate și posibilele sale consecințe viitoare, i-a pus pe magistrați în situația de a pronunța o soluție în lipsa atât a oricăror situații similare anterioare, cât și a însăși legislației necesare pentru a judeca. Într-un caz privind dreptul unui embrion de a deveni ființă umană, ei au trebuit să se raporteze la prevederile generale ale Codului Civil privind relațiile contractuale și la cea mai apropiată ca sens lege românească, cea a transplantului de organe. Soluția dată de ei ar putea duce la situația nemaiîntâlnită până acum în România, în care un copil s-ar naște la patru ani de la moartea tatălui său, scrie Ziarul de Iasi.

Soții C. au fost împreună 20 de ani, timp în care nu le-a fost dat să devină părinți, din cauza unei probleme de infertilitate a femeii. În 2023, ei au apelat la serviciile de reproducere umană asistată prin fertilizarea „in vitro”. Femeii i-au fost recoltate 11 ovocite, care au fost fertilizate cu sperma soțului. Un număr de 9 embrioni nu s-au dovedit viabili. Dintre cei doi rămași, unul a fost implantat după cinci zile de dezvoltare, iar al doilea a fost congelat, ca rezervă. Prima sarcină nu a evoluat conform așteptărilor, așa că cei doi soți au decis să apeleze la al doilea embrion. S-au programat la clinică pentru data de 25 mai 2023. Cu doar șase zile înainte însă, bărbatul a murit în urma unui accident de mașină, la doar 39 de ani.

Era o situație cu care clinica de fertilizare „in vitro” nu se mai confruntase, iar contractul încheiat cu soții C. reflecta din plin acest lucru. După cum avea să se constate ulterior în instanță, prevederile contractuale puteau fi interpretate în mai multe feluri, fiind chiar parțial contradictorii. Atunci când Emilia C. s-a adresat clinicii pentru a încerca să devină mamă cu unicul embrion rămas, clinica a refuzat. „Decesul unuia dintre beneficiari” reprezenta una dintre situațiile în care contractul cu clinica înceta, iar embrionul rămas urma să fie distrus în măsura în care nu exista un act notarial care să dispună altfel. Un act notarial prin care să își dea acordul de a fi tată chiar și după moarte fusese ultimul lucru la care să se gândească un bărbat de 39 de ani, sănătos și în putere.

Citeste mai mult aici!