Starețul unei mănăstiri s-a stins din viață. În urmă cu mai mulți ani a fost torturat de niște indivizi pentru banii pentru clopotniță

Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani din județul Neamț, a trecut la Domnul joi după-amiază, 16 iulie. Părintele Serafim ar fi suferit un infarct, potrivit Doxologia.

La Mănăstirea Bisericani a păstorit din anul 1997, timp de 26 de ani.

Numirea sa în funcția de stareț a fost făcută chiar de către actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, care, la acea vreme, ocupa scaunul de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

În anul 1993, mănăstirea se afla într-o situație extrem de dificilă, fiind practic izolată în proximitatea fostului sanatoriu TBC. Cu o tenacitate rar întâlnită și cu o credință profundă, părintele stareț a început un amplu proces de restaurare și consolidare.

Sub coordonarea sa, s-au realizat ample lucrări de refacere a ansamblului monahal istoric. O așezare datând din secolul al XV-lea, din vremea Sfântului Ștefan cel Mare și a Cuviosului Iosif de la Bisericani.

S-a finalizat construcția de noi spații administrative, chilii pentru monahi și amenajarea căilor de acces pentru pelerini. Prin păstrarea unei rânduieli liturgice stricte, mănăstirea a redevenit un far spiritual pentru mii de credincioși din întreaga țară.

Cariera și viața părintelui Serafim au fost marcate și de momente de mare suferință fizică și încercare duhovnicească. În noaptea de 21 spre 22 octombrie 2013, după ce a încheiat slujba de seară și s-a retras în chilia sa, starețul a trecut printr-un episod de o violență extremă.

Trei indivizi mascați au pătruns prin efracție în chilia părintelui, l-au surprins și l-au legat de mâini și de picioare. Părintele Serafim a fost bătut cu cruzime, fiind lovit continuu peste față și corp de către tâlhari, care încercau să afle unde sunt ascunse fondurile mănăstirii, potrivit evz.ro.

Atacatorii au reușit atunci să sustragă o sumă mare de bani, aproximativ 100.000 de lei. Tragedia a fost cu atât mai mare cu cât acești bani nu erau ai părintelui, ci reprezentau donațiile adunate cu mari eforturi de la credincioși, sumă cu care mănăstirea intenționa să construiască o nouă clopotniță.

În ciuda traumei fizice și psihice majore, părintele Serafim a găsit puterea creștinească de a-și ierta agresorii și de a continua, cu aceeași dăruire, munca de ctitorire până în ultimele clipe ale vieții sale.