Cea mai veche biserică de lemn din județul Botoșani. Locul în care a fost botezat Sfântul Dionisie Ignat

În județul Botoșani, la doar 7 kilometri de calea ferată ce leagă Dorohoiul de Iași, se află o bisericuță de lemn care pare să sfideze timpul. Cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, acest lăcaș din satul Vorniceni nu este doar un monument de arhitectură țărănească, ci a devenit recent un punct de reper pe harta spirituală a lumii ortodoxe: este locul unde a primit taina Botezului Sfântul Cuvios Dionisie de la Colciu, unul dintre cei mai mari duhovnici români ai Muntelui Athos, canonizat oficial în anul 2024.

Fără a avea o pisanie care să îi „trădeze” vârsta exactă, biserica din Vorniceni poartă în bârnele sale legendele locului. Se spune că a fost ridicată prin tăierea unor stejari seculari, curățându-se astfel locul pentru altar. Din punct de vedere constructiv, specialiștii o aseamănă cu celebra biserică de lemn de la Putna, fapt ce îi confirmă vechimea remarcabilă.

Primele certitudini documentare apar în inventarul bisericii: icoane din catapeteasmă datate la 1783 și 1785, dar și menționarea preoților „Irimie și Vasili” în documentele fiscale din 1774. Aceste date confirmă că, la finalul secolului al XVIII-lea, comunitatea se ruga deja între acești pereți.

Biserica nu a stat mereu pe actualul amplasament. În anul 1821, logofătul Nicolae Rosetti a decis strămutarea ei „de pe deal jos în vale”. Motivul era unul de siguranță: fiind izolată în vechea vatră a satului, biserica devenise o țintă constantă pentru tâlhari.

De-a lungul secolului XX, monumentul a trecut prin încercări grele. În 1915, sub păstorirea preotului Ioan Ionescu, sătenii au strâns bani și au împrumutat fonduri de la Banca Populară pentru a înlocui șindrila degradată cu tablă zincată. În 1929, un incendiu puternic a afectat zona, cauzând bisericii pagube estimate la acea vreme la 100.000 de lei. Între 1968 și 1972, o restaurare amplă a readus lăcașul la forma sa originală, eliminându-se pridvorul adăugat ulterior și revenindu-se la acoperișul de șindrilă care îi conferă astăzi aspectul arhaic.

Ceea ce face ca această biserică să fie astăzi un loc de pelerinaj este legătura sa indisolubilă cu Sfântul Dionisie Ignat (1909-2004). Născut în Vorniceni, viitorul mare duhovnic a fost încreștinat chiar în această biserică de lemn. Simplitatea bârnelor nezugrăvite și asprimea stejarului secular par să fi prefigurat viața plină de nevoință a celui care avea să devină unul dintre stâlpii Chiliei „Sfântul Gheorghe” - Colciu din Athos.

Astăzi, Biserica „Sfântul Dumitru” din Vorniceni rămâne un spațiu al tăcerii și al rugăciunii. Lipsită de picturi interioare sau exterioare, ea impresionează prin „decorul artistic” al îmbinărilor de lemn și prin catapeteasma veche care a supraviețuit secolelor.

Foto: Ionuț Haidău