Slujbă specială la Catedrala Mitropolitană din Iaşi! Proclamarea locală a canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași

Sfânta Mărturisitoare Blandina, cunoscută pentru smerenia și slujirea sa, cea care „nu se rușina niciodată să spele picioarele Domnului Hristos” atunci când ștergea pardoseala Catedralei Mitropolitane, a fost proclamată astăzi sfântă în biserica unde s-a ostenit și a făcut ascultare, după ce a îndurat 15 ani de închisoare în Siberia. La Proclamarea locală a canonizării au fost prezenți numeroși ierarhi, preoți și diaconi, veniți de pe ambele maluri ale Prutului.

Numeroși ieșeni și pelerini care au poposit la Catedrala Mitropolitană, în Duminica a 6-a după Paști, au avut prilejul să participe la Proclamarea canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina. Originară din Basarabia, Sfânta a trecut prin numeroase chinuri și umilințe în cei 15 ani de temniță în URSS, iar după revenirea ei în România, în 1957, s-a ostenit în diferite locuri din țară, făcând curățenie sau transcriind acatiste pentru bisericile și credincioșii care nu aveau astfel de cărți.

Slujba a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și cu Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Răspunsurile la strană au fost oferite de această dată de Corul preoteselor din Arhiepiscopia Iașilor, în semn de recunoștință față de Mama Blandina, cea care s-a nevoit în acest sfânt lăcaș.

După Sfânta Liturghie, PS Nichifor Botoșăneanul a dat citire Tomosului sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru proclamarea canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași, iar consilierul Răzvan Mihai Clipici a rostit mesajul transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași – chip luminos de iubire și jertfă pentru Hristos:

Canonizarea Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași, alături de celelalte 15 sfinte femei românce, în anul 2025, arată lucrarea plină de har a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român. Din rândul acestui popor s-au ridicat cele 16 sfinte femei, adevărate mame spirituale ale neamului, care, prin viețile lor sfinte, au devenit modele vii de trăire creștină și călăuze duhovniceşti spre Hristos pentru toți credincioșii.

Astăzi, 17 mai 2026, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași, exprimăm aprecierea și prețuirea noastră față de ierarhii, clericii și credincioșii care, cu multă evlavie, au venit să o cinstească pe această mare rugătoare către Dumnezeu.

Ne rugăm Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să le dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, pace și bucurie, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de recunoștință, arătând cât de importantă a fost credința Sfintei Blandina ca „certitudine pentru prezența lui Dumnezeu în viața ei și în viața lumii”:

Mare este darul pe care Atotmilostivirea lui Dumnezeu o face prin Sfinții Săi, care de-a lungul vremurilor și în tot locul au mărturisit prin viața lor taina sfințeniei, care a cuprins sufletul și trupul lor. Sfânta Mărturisitoare Blandina a fost binecuvântarea lui Dumnezeu pentru partea de pământ românesc atât de zbuciumată, Basarabia, prin ea a fost binecuvântată și îndepărtata Siberie, capitala României și, în cele din urmă, Iașul. Ce o definește pe Sfânta Mărturisitoare Blandina și care este lecția de viață pe care ea ne-o dăruiește în primul și în primul rând? Credința puternică în Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu față de lume.

Credința arătată, după cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei, prin cunoașterea celor nevăzute și dobândirea celor nădăjduite. Adică, arătând credința Sfintei Blandina ca fiind certitudine pentru prezența lui Dumnezeu în viața ei și în viața lumii. Și dobândirea celor nădăjduite în sensul că Împărăția Cerurilor și viața veșnică au fost trăite aici și în vremea ei, de Sfânta Mărturisitoare Blandina.

Și în al doilea rând, și s-a amintit aceasta și în cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, îndrăznirea ei către Dumnezeu pe de o parte, și curajul ei mărturisitor pe de altă parte. Îndrăznirea cea către Dumnezeu pentru care preotul se roagă la fiecare Sfântă Liturghie. Îndrăznire care s-a arătat cu temelii puternice în viața Sfintei Mărturisitoare Blandina. Temelii puternice arătate prin smerenie, prin cucetarea cea zmerită, prin Duh de pocăință și mai ales pentru iubire, dragoste pentru toți și pentru toate, inclusiv pentru vrășmași. Iar curajul mărturisitor l-a arătat în Basarabia sau în Siberia, la București și la Iași. De aceea, se cuvine să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru acest dar minunat care se așează ca izvor de mângâiere în Duhul Sfânt, alături de Sfânta Parascheva, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, venit la Iași tot de pe meleagurile sfinte ale Basarabiei.

La final, clericii și credincioșii s-au închinat la icoana Sfintei și la racla cu sfintele ei moaște. La începutul acestui an, pe 6 februarie, a avut loc la Patriarhia Română solemnitatea proclamării generale a canonizării celor 16 femei românce cu viață sfântă. Printre ele se numără și șase sfinte propuse de Arhiepiscopia Iașilor.

Cine este Sfânta Blandina?

Blondina Gobjilă, cunoscută îndeobște ca „Mama Blandina”, s-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grușenți-Chelmești din Basarabia, într-o familie de preot. Tatăl se numea Zaharia Popovici, iar mama, Serafima. Aceștia mai aveau două fete și un băiat, Blandina fiind cea mai mică dintre toți.

A primit o educație aleasă, atât morală, cât și intelectuală. Familia de preot în care s-a născut i-a influențat profund educația și personalitatea. Credința, evlavia, dragostea pentru sfintele slujbe, respectul față de aproapele și jertfelnicia sunt virtuți pe care le-a lucrat din fragedă pruncie, până la sfârșitul vieții. Ea a urmat școala generală și gimnaziul, ajungând profesoară pentru clasele I-VII. La 27 august 1926, se căsătorește cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, fiu de preot, cu care a avut un singur fiu, Vladislav-Slavcic.

15 ani de temniță în Siberia

După ce Basarabia a fost anexată URSS, a început o prigoană a regimului împotriva intelectualilor și a familiilor înstărite: în data de 5 mai 1941, soțul a fost arestat, iar în data de 21 iunie, Blandina a fost și ea arestată – principala vină fiind aceea că ar fi vrut să fugă în România, fiind considerată dușman al poporului. În drumul spre Siberia, a fost închisă o perioadă în Kazan, într-o închisoare amenajată în chiar biserica Maicii Domnului din Kazan, transformată astfel în temniță de comuniști. Tot în Kazan ajunsese și soțul ei cu care, în mod minunat, a reușit să comunice printr-o spărtură în perete. Aici, el era supus unor anchete extrem de brutale, primind lovituri de bocanc în stomac și alte lovituri de o violență crudă. Din ultimele cuvinte pe care le-a adresat acesta mamei Blandina, reiese modul în care ei au trăit până atunci – cu frică de Dumnezeu și grijă pentru o viețuire morală. De la închisoarea din Kazan a fost mutată la Sfiaj, unde era o clădire a mănăstirii de acolo transformată în temniță. Condițiile fiind dintre cele mai grele, ea s-a îmbolnăvit, tot corpul fiindu-i acoperit cu răni. Din cauza lipsurilor și a condițiilor grele, a slăbit de la 96 de kilograme la doar 45. Bolnavă fiind, a primit ajutorul lui Dumnezeu prin mâna unei doctorițe care a tratat-o și care i-a propus să lucreze în spital și să se îngrijească, la rându-i, de cei invalizi. Întrucât s-a dovedit a fi o femeie conștiincioasă și cinstită, a fost numită administrator al bucătăriei.

După doi ani, a fost mutată în închisoarea din localitatea Orlovo Rozovo. Aici a fost pusă să lucreze la câmp, dar întrucât nu reușea să țină ritmul cu ceilalți deținuți, șeful lagărului, „un om cu fața blândă și frumoasă, și cu inima bună”, a numit-o bucătăreasă de noapte.

La 21 iunie 1949 a fost eliberată, după opt ani de chinuri grele. Cu toate acestea, nu i s-a permis să meargă unde dorește, ci a fost dusă, împreună cu alți deținuți eliberați, în Novosibirsk. Aceasta pe motiv că, deși sunt liberi, ei rămân în continuare dușmanii poporului. De aceea, guvernul a decis să îi trimită într-o altă parte a Siberiei, să muncească la colectiv, în Camașova. Viața era foarte grea aici. A avut de suferit multe nedreptăți. Pe lângă faptul că era închisă pe nedrept a doua oară, fără să fie judecată de această dată, era fără speranțe de mai bine și fără vreo nădejde că se va mai putea întoarce acasă, căci semnase un document prin care își asuma de „bunăvoie” să rămână în Siberia până la moarte.

Sfânta Blandina a primit și o scrisoare cu o fotografie în care apărea fiul ei. Acesta o ruga să confirme că este în viață, pentru a demara procedurile de repatriere în România. Acest moment i-a redat dorința de a trăi, a scos-o din întunericul în care se afunda și a renăscut speranța că se va întoarce în România. Astfel, s-a împlinit cuvântul mamei ei care îi spusese că se va întoarce în România și că nu va rămâne singură, ci Maica Domnului o va avea mereu în grijă. Pe 11 iunie 1956, a primit un bilet în care scria: „Prin prezenta, se pune în libertate cetăţeanca Gobjilă Blondina, având voie să plece unde vrea”.

„Ori Dumnezeul tău, ori noi!”

După o călătorie lungă și obositoare, a ajuns la Chișinău, iar după ce s-a odihnit, a venit în satul Chișla, până când a primit permisiunea de a veni în România. Pe 15 ianuarie 1957, a primit pașaportul românesc și a pornit spre București, unde o aștepta fiul ei, Vladislav. Nu după multă vreme s-au mutat la Iași, deoarece fiul ei a trebuit să lucreze aici, și au locuit împreună. Mama Blandina mergea zilnic la Sfânta Cuvioasă Parascheva la Mitropolie, avându-le ca ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului și Sfânta Parascheva.

A stat împreună cu băiatul ei și nora sa timp de un an, căci, într-una dintre zile, nora care era atee și nu suporta faptul că mama Blandina păstra obiceiurile Bisericii, s-a sfătuit cu fiul ei și au pus-o să aleagă, oferindu-i un răgaz de trei zile: „Ori Dumnezeul tău, ori noi!”. La această propunere păgânească, mama Blandina le-a răspuns pe loc: „Voi mie să nu-mi daţi trei zile ca să-L aleg pe Dumnezeu. Eu pe Dumnezeu Îl am întotdeauna. Eu de orice mă lepăd, dar de Dumnezeu nu mă lepăd! Nu trebuie să mă gândesc trei zile, vă spun acum: dacă nu se poate să fiu şi cu Dumnezeu şi cu voi, atunci Îl aleg pe Dumnezeu”.

După puțină vreme, a primit o scrisoare de la un unchi al ei din Arad, care o ruga insistent să meargă la ei. Ea a mers la Mitropolie și a mulțumit Domnului, Maicii Sale și Sfintei Parascheva pentru această minune și, luând binecuvântare, a plecat la drum. Aflată la Arad și trebuind să facă mai multe munci grele, a avut un vis în care Sfânta Parascheva i-a zis: „Nu te îngrijora, eu voi fi cu tine!”, și așa a fost, căci a primit ajutor nesperat în activitățile pe care le făcea.

Pe toate le făcea voluntar, din dragoste, fără să fie plătită

După patru luni s-a întors la Iași, unde nu avea „nici casă, nici masă”. Într-o dimineață, venind la ora 6.00 la Mitropolie, diaconul Laurențiu, care era și paraclisier, a rugat-o să îl ajute la treabă. A primit aceasta cu mare plăcere, considerând o cinste să facă curățenie, să șteargă sfintele icoane. Pe toate le făcea voluntar, din dragoste, fără să fie plătită. Părinții de la Catedrală și maicile au primit-o cu bucurie, ea fiind foarte mulțumită că era în fiecare zi în casa Domnului și se mângâia cu slujbele frumoase. Mama Blandina a rămas în casa familiei părintelui Mircea Stoleriu, deși fiul și nora au reușit să se așeze financiar. Rugăciunile pe care aceasta le-a făcut le-au adus o fiică, pe nume Irina, pe care, după multe încercări, a botezat-o, cu toate că nora s-a opus, inițial. Din relatările mamei Blandina, fiul ei a reușit să se vindece de o boală grea cu ajutorul Sfintei Parascheva.

În anul 1969, Sfânta s-a îmbolnăvit de cancer, iar medicii i-au făcut mai multe operații. Sfânta Parascheva a vindecat-o și a reușit să își reia rânduiala la Catedrală. Ea și-ar fi dorit să moară de cancer căci, spunea ea, „moartea de cancer e moarte martirică pentru cine poate să îndure durerile”. Apoi a spus: „Nu ştiu de ce de data aceasta nu m-a ascultat Dumnezeu, că I-am cerut să mor de cancer!”. Nu după multă vreme, în 24 mai 1971, mama Blandina a trecut la Domnul, fiind înhumată în Cimitirul Eternitatea din Iași, în mormântul familiei Stoleriu.