Sublocotenentul Bogdan Daniliuc a absolvit Academia Militară West Point din Statele Unite ale Americii, una dintre cele mai prestigioase universități din lume în formarea liderilor militari. În prezent, este încadrat la Agenția Spațială de Radio-Comunicații din Comandamentul Comunicațiilor și Informaticii.
Fost elev al Colegiului Național Militar Ștefan cel Mare, Bogdan este de loc din Botoșani.
„La acel moment, cred că mi-am dorit să fac parte din ceva mai mare decât mine. La 14 ani, eram puțin idealist și-mi doream aventură”, a spus Bogdan.
Nu interacționase cu mediul militar, nu participase la parade și n-a fost la liceul militar în vizită, însă credea că idea de armată transmitea ceva mai mult decât un liceu civil, scrie presamil.ro.
Iar așteptările i-au fost îndeplinite. Au fost patru ani frumoși, cu multe provocări. Începutul a fost cel greu, ca pentru toată lumea.
Clasa a IX-a a fost tranziția de la mediul civil la cel oarecum militar, dar mi-am făcut mulți prieteni, relații care vor dura o viață. Am învățat multe despre sistemul militar și mi-am proiectat viitorul în Armata României. Și pe partea academică am acumulat mult.
Povestea cu West Point a început în clasa a IX-a, când diriginta le-a propus să-și scrie o scrisoare, adresată lor în viitor, elevi de clasa a XII-a, la terminarea liceului. În acea scrisoare, eu am scris: sper că ai intrat la West Point.
Planul era să devină student al Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, pentru că în acea perioadă de acolo se făcea selecția pentru SUA.
Însă, între timp, cred că s-au aliniat planetele. Eram în clasa a XI-a când a început selecția direct din liceele militare. Atunci am știut că aceea e șansa mea.
A început pregătirea intensă pentru probele fizice, engleză și celelalte discipline și, în clasa a XII-a, a avut oportunitatea să participe la selecție și norocul să fie admis.
Primul criteriu a fost să ne calificăm în primii zece la sută din companie, cred că am fost în jur de 15 elevi pentru cele trei locuri disponibile.
După probele fizice, a susținut interviul în limba engleză, apoi testele SAT – echivalentul examenului de bacalaureat, compus din probe la limba engleză și matematică, apoi încă un test Toefl.
Pe lângă toate aceste probe, fiecare candidat trebuia să scrie eseuri în care să descrie de ce își dorește să ajungă la West Point.
Ultima probă a fost interviul. Am avut foarte mari emoții, mai ales că nu eram atât de confortabil vorbind în limba engleză. Îmi aduc aminte că una din întrebări era: ce aș face dacă aș primi oferta să rămân în SUA sau un salariu mai bun. Am spus clar că nu acesta este scopul meu, cu toate că, având o diplomă de absolvent al West Point, ajută la CV.
„Un sfat pentru cei tineri – să aibă curaj și să creadă în viziunea lor. Tot ce am făcut a fost având în minte gândul de a ajunge la West Point. E important să aibă o viziune și să creadă în ea și tot ce fac cumva să joace un rol în acea misiune”- Sublocotenent Bogdan Daniliuc.
Urmareste-ne pe Google NewsDar nu s-a gândit la asta niciodată. A fost foarte convins că își dorește să meargă în SUA, să-și reprezinte cu mândrie țara, să învețe cât de mult poate și să se întoarcă acasă, unde să împărtășească ceea ce a învățat.
„Consider că am obligația de a da ceva înapoi, pentru că mi-a fost oferită această încredere – să merg să reprezint țara”.
La West Point, Bogdan a studiat Știința informațiilor geospațiale, plecând de la pasiunea pentru geografie descoperită în timpul liceului.
„Domnul profesor Radu Ciumașu era mai mult decât un profesor, era un mentor pentru noi. Am participat la cercul de geografie și mi-am dat seama cât de multe ar trebui să știu ca să înțeleg lumea. Acest lucru m-a ambiționat”
A participat la olimpiada de geografie etapa națională, în clasa a XI-a, unde a obținut mențiune. În clasa a XII-a, s-a calificat la Balcaniada de Geografie.
Bogdan Daniliuc a ajuns în SUA în iunie 2019, unde a primit sprijinul unei familii sponsor.
„Mi-am cunoscut colegii internaționali, eram 16 din diferite țări – Fiji, Thailanda, Canada, Gambia, câteva țări din America de Sud, iar din Europa eram eu, un polonez, un bulgar și un student din Kosovo”.
La 1 iulie a început pregătirea militară de bază, despre care știa că va fi grea, după ce a vizionat câteva videoclipuri pe internet.
„Dar eu eram foarte entuziasmat, abia așteptam să fiu provocat. În timpul pregătirii militare de bază nu aveam voie să interacționăm unii cu alții, nu aveam voie să vorbim când eram afară. Dar după, am ținut legătura cu toți colegii, am avut un club al internaționalilor. Cu o parte mai țin legătura și azi”.
Tânărul mărturisește că sistemul de învățământ american este foarte diferit, atât cel academic, cât și cel pentru dezvoltare militară și fizică.
„Absolut tot ce învățam era foarte aplicat, înțelegeam exact la ce se folosesc noțiunile predate. În România, cred că se pune foarte mult accent pe partea teoretică și nu la fel de mult pe partea practică”.
Armele se aleg în anul patru, ca rezultat a unor interviuri și scrisori de intenție, motivul fiind crearea de cunoștințe fundamentale egale pentru toată lumea.
„În anul întâi, toți aveam aceleași cursuri de bază – matematică, engleză, chimie, filozofie, politică americană, cunoștințede bază. În semestrul al doi-lea îți alegeai specializarea academică, pe care o începeai în anul doi. În fiecare an aveam o săptămână în care ne erau prezentate toate armele, veneau cu tehnică în academie, era o decizie luată în cunoștință de cauză”.
În cei patru ani, cel mai greu de dus a fost dorul de casă și de familie, mărturisește Bogdan. Totul era diferit, multe lucruri care inițial păreau fără sens.
„De exemplu, în anul întâi nu ai voie să vorbești cu nimeni când ești afară și să ții pumnii încleștați, nu ai voie să ai mâna deschisă când mergi pe coridor și nici să mergi pe mijlocul coridorului, ci pe lângă pereți. A fost o provocare pentru mine să înțeleg aceste reguli. Trebuia să înțelegem cum să fim subordonați pentru a putea ajunge lideri. Acest lucru dezvoltă disciplina militară”.
Familia l-a susținut întotdeauna, cu toate că nu le-a fost ușor când a plecat la Câmpulung Moldovenesc, la 15 ani, și apoi în SUA. Dar știau că acesta este visul lui. Venirile acasă erau mereu emoționante. Mai ales prima venire, după un an și jumătate.
Apoi a fost despărțirea de America, la fel de emoționantă, pentru că își crease prietenii foarte strânse.
„La 6 iulie, anul acesta, a fost ceremonia de avansare la gradul de sublocotenent, la Sibiu. Am fost puțin stingherit, a fost o ceremonie organizată special pentru avansarea mea, cu toată academia de față. Am încercat să-mi aleg cu grijă cuvintele”.
Și-a început cariera la Agenția Spațială și de Radiocomunicații din cadrul CCI, care se ocupă cu domeniul spațial, declarat domeniu operațional și de pionierat în România, care nu dispune de foarte multă infrastructură.
„Este o echipă mică și e complicat să spun ce fac zi de zi, pentru că nu fac același lucru”.
