Un preot din Botoșani povestește prin ce a trecut soția sa când a născut. „Au asistat-o la naștere într-un mod absolut inuman, strigător la cer”

Un preot din Botoșani povestește prin ce a trecut soția sa când a născut la maternitate. Supărat de lipsa de empatie cu care a fost tratată soția sa atunci când a adus-o pe lume pe micuța Nectaria, acum, la tragedia din familia Alexandrei Ivanov, duhovnicul a ținut să facă publică situația prin care a trecut soția sa. Nu speficică la ce maternitate a născut soția sa.

„Noaptea, la ora 2, Alexandra, o minunăție de femeie, îi dă mesaje soțului că nu mai poate, că are dureri insuportabile. Medicul ei nu răspunde la telefon (aici e alt subiect dureros, de tratat cu altă ocazie), cel de gardă n-o atinge, ea stă în chinuri o noapte întreagă, plânge, se gândeşte la cei trei copilaşi de acasă. Purtatorul de cuvânt spune că abia dimineață (sâc!) starea s-a agravat brusc. Oameni buni, treziți-vă!

Soția mea a născut în maternitate cu ceva vreme în urmă. Era pandemie, nu aveam voie să urc. O aduc cu apa ruptă și dilatație de 8, parcă, o las, fac o rugăciune și plec în parohie să fac o agheasmă în casa unor oameni cărora le trecuse la Domnul recent cineva drag. Sună telefonul după câteva ore. Ea plânge în hohote. Eu, la volan arzând inima în mine. Tremur. Trag pe dreapta de emoție. Întreb cu inima cât un purice: ,,ești bine? E bine fetița? Ea: „Da. Suntem bine, e sănătoasă, îți seamănă!” Ce ușurare! Totuși, simt că ceva nu a fost ok.

Urmează o discuție în care soția îmi povestește cum a decurs. Medicul care a urmărit sarcina era plecat din localitate, medicul de gardă nici nu s-a apropiat măcar de salon (nu era clienta lui, ce sa faci?!, n-ai csf!), iar asistentele (mai ales una dintre ele, puțin mai veche pe acolo) au asistat-o la naștere într-un mod absolut inuman, strigător la cer. Un singur exemplu: prima ei experiență în maternitate, dilatație mare, stă pe jos chircită de durere. Ele pe sală, glume, fente…nimic, nicio explicație, încurajare, atingere… ,,Stai acolo că mai ai până naști!”. Ok. După ceva vreme, ea țipă la ele, spunându-le înfricoşată că vrea la toaletă. Ele aruncă jos o pătură și îi spun în sictir: ,,fă acolo!”. Ea, singură în salon, după alte câteva minute urlă după ele că naște. Intră duduia, durdulia, spune pe ton imperativ: ,,suie-te pe masă!”. Soția URLÂND: ,,NU POT!”. Ea, asistenta sictirită, ieșind din salon (!) zice colegelor de glume de pe culoar: ,,uite, îi spun să se suie pe masă, dar nu vrea. Cum s-o ajut?!”. Urmează niște urlete ale soției rămasă din nou singură, o urcă pe masă, o asistă la naștere, timp în care o vorbesc de rău, malițioasele, pe dna doctor care a avut grijă de evoluția sarcinii. Trece peste asta, se naște copilul. Ghiciți ce urmează! I se taie cordonul imediat, copilul este dus în altă cameră plângând și ținut acolo 4 ore (!) până să vină rezultatele de la testul covid. Vezi, Doamne, să nu aibă covid copilul ieşit din pântecele ei (protocolul, dle, protocolul!).

Un îndrăgit preot, despre moartea Alexandrei: Putem să ne facem dreptate băgând pe toți în spatele unor gratii, aruncând injurii spre o întreagă breaslă, sau putem să învățăm ceva și să reconstruim de la 0 relația pacient medic

Problema lor era alta. Nu primiseră nimic de la nimeni. Doar salariul. Eu cotizez de vreo zece ani la asigurarea de sănătate. Ea, asigurată ca masterand. Dar nu contează astea… noi suntem urmașii celor care au trăit sub Semilună. Acolo trebuia să mergi umil cu peșcheșul, nu cu figuri de suveran.
Am fost fericit că a ieșit soția cu bine din asta, deşi nu se pot cunatifica trauma, depresia, anxietatea, frica, sechelele rămase. Eu însumi nu am fost om câteva luni. A fost o luptă crâncenă în interiorul meu. M-am rugat enorm să uit asta şi să îi pot ierta. Credeam că am reușit parțial, mai ales că Nectaria e bine acum, iar Alexandra e vindecată parțial. Dar, uite că Alexandra cealaltă, prietena noastră dragă, mamă a 3 copii, soție, soră, fiică,…… nu mai este deloc printre noi!
Este absolut strigător la cer! Dincolo de rânduiala lui Dumnezeu cel milostiv, care va răsări ceva bun pentru cei rămaşi, inclusiv din acest eșec general, există o dreptate şi o echitate, o lege a compensației, o lege universală a Justiției divine. Chinurile conștiinței sunt veșnice pentru cei care nu se pocăiesc. Vai de cei care vor fi găsiți în offside atunci când El va porni mânia Sa, ca răspuns la strigătele de durere ale pruncilor rămaşi orfani, ale soțului singur, ale mulțimii de oameni care o iubesc pe Alexandra (cea martiric plecată direct în rai!) şi plâng de dorul ei! Vai de toți cei care practică meserii de vocație, dar au mânjit şi ultimul strop de chemare, de cei care mai sunt motivați doar de interese meschin-egoiste! Vai de cei care se joacă cu viețile pacienților, elevilor, enoriaşilor sau alegătorilor, neavând nici măcar o picătură de compasiune şi empatie, din cauză că nebunia puterii, a averii și a plăcerii le-a confiscat omenia! Vai de ei!

Abia acum înțeleg şi eu psalmii aia de blestem ai proorocului David! Când inima ți-e ferfeniță, strigi de revoltă, strigi la Dumnezeul dreptății, strigi din toți rărunchii, urli de durere!”, spune preotul.

Veste tristă despre copilașul de trei anișori aflat în spital după ce mama l-a aruncat pe geam. Va fi deconectat de la aparate. „Ce am făcut eu să merit așa ceva?”

One thought on “Un preot din Botoșani povestește prin ce a trecut soția sa când a născut. „Au asistat-o la naștere într-un mod absolut inuman, strigător la cer””

  1. Medicii si asistentele susțin și ei că sunt crestini ortodocsi. La fel suntem toti. Daca trebuie sa ajutam si sa ne facem datoria de serviciu avem un fel de răutate. Dacă greșim ceva așteptăm să fim iertați și să nu răspundem. Suntem un popor care pentru bani isi vinde mamele si copiii.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *