Invitat să participe la o dezbatere în cadrul Festivalului Nordului, care s-a desfășurat, la început lunii august, în orașul Darabani, județul Botoșani, Vasile Ernu descrie, într-un articol pentru cititorii Libertatea, atmosfera din acest târg încărcat de istorie, care își trăiește cu optimism prezentul.
Nu prea ai cum să fugi de marile festivaluri – sunt cumva fenomene esențiale care sintetizează spiritul vremurilor. Festivalurile joacă astăzi rolul pe care îl aveau pe vremuri carnavalurile. Carnavalul este un ritual colectiv, e clasicul bâlci medieval, care la noi s-a păstrat în diverse forme. De ani caut variante alternative – mici festivaluri, organizări alternative de odihnă care să fie şi utile pentru mine și copil mai ales. Şi am o mulțime de modele şi recomandări. Anul trecut am mers la festivalul PulzArt la Sfântu Gheorghe – sofisticat și inteligent, dar și la Iași, la Romanian Mental Health Film Festival, care m-a impresionat plăcut prin felul cum e gândit și atmosfera de comunitate.
Anul acesta am fost invitat să particip la o dezbatere la Zilele Nordului, ediţia X, care s-a desfășurat în perioada 1-4 august, la Darabani, cel mai nordic oraș al țării.
Istoria complicată a unui mic oraș
Nu știu câte știți despre Darabani – orașul cel mai nordic al țării, aflat nu departe de malul Prutului, în județul Botoșani. E un târg specific zonei, cu o fostă comunitate evreiască foarte puternică – se vede după cimitir -, cu multe iazuri pe lângă oraș, cu o istorie aparte.
Orașul este marcat istoric de personalitatea lui Theodor Balș, marele logofăt al Moldovei care a întemeiat, în 1841, prima școală sătească de stat din Moldova. A lăsat și o biserică în centrul orașului, Sfântul Nicolae, și un conac, care acum e Muzeul Nordului și Biblioteca locală.
Tot lui Theodor Balș i se datorează aducerea evreilor din Basarabia aici, pentru că le facilitează anumite condiții economice și un statut mai deschis decât îl aveau în Imperiul Țarist. Tot aici s-a produs faimosul eveniment „cazul Darabani” care a fost consemnat în istorie ca „Procesul locuitorilor din Darabani la Curtea cu jurați Dorohoi”, supranumit și „cel mai mare proces din istoria justiției” de la noi. E vorba de un proces dintre comunitatea română și comunitatea evreiască, dar care nu avea caracter etnic, ci economic. Comunitatea evreilor de aici a fost apărată în justiție de Titu Maiorescu. Asta ca fapt divers, pentru a înțelege importanța unor orășele mici, dar cu istorii complicate.
Optimism și voie bună molipsitoare
Târgurile moldovenești au un specific: forfota plină de viață. Asta se simte mai ales duminica, atunci când pe la ora 10 e plin de lume. Oamenii se revărsă în piață – socializarea și atmosfera sunt optimiste. Se vorbește mult, vioi, se râde mult. E multă poftă de viață dincolo de necazuri. Un optimism și voie bună molipsitoare. Biserica Sfântul Nicolae e plină, familii, copii. Strada Pieței e și ea plină de lume, grupuri, grupuri: se râde peste tot sănătos. Asta sare în ochi.
Crâșmele de pe stradă, pline ochi. Piața de legume și fructe de alături, plină. Cumva acestea sunt cele patru puncte care fac agora – Darabani: strada Pieței (pietonala centrală cu parc), biserica, piața de legume, crâșmele. Centrul freamătă duminică dimineața de parcă ești în ditamai metropola. E mai mult de atât – e Darabani. Revenind la festivalul Zilele Nordului. E un loc perfect de refugiu de alde Untold, dacă nu vă plac festivalurile mari. Și dacă vreți ceva mai complex și util pentru cam toate vârstele.
Ștefan Teișanu – directorul festivalului Zilele Nordului – este şi directorul Centrului Cultural Cluj, dar e din Darabani. Râdeam: „ți-ai făcut loc de refugiu de Untold, care e cam în același timp”. Şi bine a făcut – un model demn de urmat şi reprodus la nivel local. Ce e fain la Zilele Nordului?
Un festival care pune accentul pe comunitate
E un festival mic, dar nu foarte mic – oferta de evenimente e copleșitoare. În primul rând e comunitar – asta este cel mai important: se face pentru oameni, pentru comunitate şi cam pentru toate vârstele. La costuri minime – accesibile oricui. Vrei muzică? Ai cam toată gama: seri lungi de muzică destul de diversă şi bună. Şi în Darabani, unde au un excelent amfiteatru în aer liber cu parc, şi în Poiana Teioasa, de lângă Darabani, care este amenajată în pădure cu acces la mâncare și băutură, wc-uri. Totul e bine organizat. Asta vezi și din faptul că vin multe familii cu copii – totul e foarte sigur.
Eu am reușit să prind: Adam’s Nest, Om la lună, Baba Dochia, Subcarpați, Haydamaky (UA) și Pixar Stelar. Dar au mai fost: Glitch, The Kryptonite Sparks, Paulina,The Turbans (UK). Dacă vrei sport: ai maraton, ai ciclism şi alte ocupații. Maratonul și ciclismul sunt cu competiție, unde vin sute de participanți. Sunt implicate multe comune și sate dimprejur. Practic este implicată întreaga regiune. Are acest aer profund comunitar fiecare mare eveniment al festivalului. Pentru adolescenți şi studenți sunt zeci de ateliere, de la film sau teatru la diverse alte domenii. Sunt multe ateliere și pentru copii.
Aici am văzut cel mai bun film românesc
Vrei aventuri culinare? Ai două trasee culinare şi un Campionat Mondial al Borșurilor Moldovenești. Borșurile aici sunt la mare preț – printre cele mai bune din țară: nu ratați pe cel cu tăiței de cocoș de casă și cel de hribi. Anul acesta a luat premiul I borșul numit Sărbușca făcut pe bază de carne afumată și zer de oaie.
Vrei geografie? Ai trasee pe Prut şi prin satele dimprejur – aici ai Lunca Prutului și așa- numita Delta Nordului, care e spre Prut – o întindere de ape și o faună tare bogată. Vrei film – ai film, vrei literatură – ai literatură. Acestea sunt organizate la Conacul Balș, în curte sau în interior. Aici am văzut poate cel mai bun film românesc din 2022 – Oameni de treabă, regia Paul Negoescu.
Dezbateri despre cum se vede viitorul
Şi lungi dezbateri pe teme sociale care dor. Discuțiile de aici au fost o revelație pentru mine – de un nivel foarte ridicat: de la arhitecți la urbaniști, de la scriitori la economiști. Tema anului acesta: Despre viitor – cum îl vedem. Ca să nu mai vorbesc despre discuțiile aplicate pe diverse categorii sociale şi profesionale legate de problemele şi dezvoltarea comunitară locală. Partea aceasta ultimă e foarte importantă pentru că vin specialiști și fac lucruri utile pentru comunitate, cum ar fi evenimentul:
Strategia orașului: consultare publică cu reprezentanții școlilor, ai mediului de afaceri și ai societății civile. Enorm de mulți tineri fac voluntariat aici. Vin din toată regiunea. Unii stau cazați la puținele hoteluri din zonă – asta e o mică problemă: sunt doar cinci pensiuni, iar unii mai stau în orașele dimprejur, precum Dorohoi sau Suceava. Alții stau cazați la familiile locale, care se implică. Mulți stau cu cortul într-un camping amenajat. Erau cred peste 120 de corturi. Anul acesta, mă anunță organizatorii, au fost 50 de evenimente și tot atâtea concerte, la care au participat 8.000 de persoane. Vârful de audiență al festivalului a fost seara de vineri, 4 august, când 2.000 de persoane au participat la concertul Subcarpați din Poiana Teioasa. Eu de pe acum anunț că la anul voi fi prezent şi la ZN 11. Chiar dacă nu mă mai invită la dezbateri, tot vin, potrivit Libertatea
