Strigătul dureros al unei educatoare grav bolnavă. „Vreau să trăiesc, să îmi văd copiii mari, să mă bucur de ei, iar ei să aibă cui spune mama”

„Vreau să trăiesc, să îmi văd copiii mari, să mă bucur de ei, iar ei să aibă cui spune MAMA, de la cine să primească îndrumări, mustrări, iubire…”. Strigătul disperat aparține unei femei de numai 31 de ani, mamă a trei copii de 1, 4 și 6 anișori. Antonela Stoica a evitat să ceară ajutor și să își expună situația de la bun început pentru că a sperat că situația se va rezolva, că va scăpa și totul va fi dat uitării rapid.

„Doamna educatoare”, cum o știe toată lumea, a fost diagnosticată cu limfom non-Hodgkin și timp de 5 luni a fost tratată într-o clinică din Turcia, pentru care s-a împrumutat la bănci, familie și rude.

Crăciunul a fost un prilej minunat să sărbătorim vindecarea și familia, sănătatea și bucuria copiilor că sunt acasă, sănătoasă. Copiii nu au înțeles, la început, ce se întâmplă. I-am explicat fetiței de 6 ani că plec la tratament, ca să fiu sănătoasă. Știam că va trebui să fiu mereu în gardă, să țin situația sub control, dar nu am crezut că boala va reveni așa de repede, povestește tânăra mămică.

În februarie, la un control de rutină, medicii i-au descoperit două formațiuni pe creier, pentru care e nevoie de cure agresive de chimioterapie. Schema de tratament este una dură și foarte scumpă: 4 ședințe a câte 15.000 de euro fiecare, urmate de un transplant de celule în valoare de 30.000 de euro. Toate acestea trebuie să fie efectuate într-o perioadă de 5 luni.

Atât costă viața Antonelei, atât poate însemna viața unei femei care nu-și dorește altceva decât să fie alături de copiii și de soțul ei, să se bucure de familie, de o viață normală.

Când ești bolnav, greul nu constă doar în a suporta tratamentul și efectele adverse, ci și în încărcătura emoțională, gândurile că toți cei dragi suferă și ar face orice să îți fie bine. Cel mai greu e să vezi cum toți suferă, plâng și sunt neputincioși…  

Copiii nu înțeleg cu adevărat gravitatea situației, dar simt că ceva este profund în neregulă cu mămica lor. Soțul Antonelei, tâmplar de meserie, simte și el neputința de a o ajuta să se facă bine, mai ales că veniturile familiei nu sunt suficiente pentru a achita 90.000€, cât costă tratamentele.

Este o situație cumplită, dar nu este totul pierdut. Atâta timp cât mai există omenie pe pământ, cât românii încă mai sunt solidari cu cel de lângă ei, mai este speranță. Am salvat nenumărați oameni diagnosticați cu cancer care nu mai aveau aparent nicio șansă, dar le-am dat noi șansa de a se vindeca prin donațiile noastre. Și în acest caz putem face la fel. Orice sumă virată în conturile Asociației „Salvează o inimă” îi dă Antonelei o șansă în plus de a se bucura de familia ei, de a-și vedea copiii crescând. Erika, Sofia și Tudor au nevoie de mămica lor! Împreună putem învinge încă o dată cel mai temut diagnostic. Ajutorul nostru este decisiv!”, prezicează botoșăneanul Vlad Plăcintă.

Pentru donații:

Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”

Cod de înregistrare fiscală: 31015982

Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX

Cont EUR: RO28BTRLEURCRT00W8287001

Cont USD: RO68BTRLUSDCRT00W8287001

Cod SWIFT: BTRLRO22

Cod BIC: BTRL

Banca Transilvania Botoșani

Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele Antonela Stoica!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *