Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice de pe teritoriul județului Botoșani se află la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg-Rusia. Senzaționala descoperire datează din anii 1811-1812 și reprezintă unul din cele mai bogate şi mai interesante contexte funerare antice, atribuite perioadei romane târzii sau triburilor germanice care apar în perioada sec. IV în nord-estul României, potrivit Romania-misterioasă.ro. Condițiile de descoperire au fost realizate întâmplător, prin prăbuşirea malului pârâului Podriga, când a apărut un mormânt construit din piatră cioplită cu boltă şi cu pardoseală de lespezi.
Senzaționala descoperire datează din anii 1811-1812 și reprezintă unul din cele mai bogate şi mai interesante contexte funerare antice, atribuite perioadei romane târzii sau triburilor germanice care apar în perioada sec. IV în nord-estul României.
Condițiile de descoperire au fost realizate întâmplător, prin prăbuşirea malului pârâului Podriga, când a apărut un mormânt construit din piatră cioplită cu boltă şi cu pardoseală de lespezi. În interior – într-un sicriu de lemn putrezit cu legături masive de aur se afla un schelet uman, iar alături, în stânga sa, un schelet de cal.
Este una dintre cele mai bogate şi mai interesante descoperiri, nu numai pe teritoriul României, ci chiar din sud-estul Europei.
Istoricul Alexandru Odobescu relatează în „Note de călătorie” episodul descoperirii „mormântului crăiesc” de la Concești:
„[…] un băiat de 13 ani, numit Vasile al Pachiței, din cătunul Langa, împreună cu alți copii din sat, păscând oile pe coasta stângă a pârâului Podriga […] aflară într-o zi, subt o surpătură proaspătă a malului, o tablă rotundă de argint și mai multe pietre scumpe, precum rubine și smaragde. Copiii obținură pe acele pietricele covrigi și smochine de la un evreu din Darabani, dar proprietarii moșiei, fiind îndată înștiințați, puseră să caute printre năruiturile malului, și găsiră […] o boltă zidită de piatră cioplită și pardosită cu lespezi, în care se văzu un mormânt cu osemintele unui om, înconjurate de numeroase și bogate podoabe, precum și un schelet de cal”.
După unele informaţii furnizate mai târziu de cei ce făcuseră descoperirea, oasele umane ar fi fost învelite într-o stofă de mătase putrezită pe care se păstrau numai bogate ornamente de fir şi mărgeluțe. La capul scheletului se afla o coroană de aur masiv în forma unei cununi cu colţurile în sus. Printre osemintele de cal s-au găsit piese de harnaşament din aur.
Conform cercetătorului I. Matzulewitsch, în mormânt s-ar fi găsit următoarele obiecte: colan de aur, placă trapezoidală încrustată cu pietre preţioase, aplică dreptunghiulară; aplici cu ornamente, aplică cu cap de pasăre; numeroase catarame; cataramă mică de argint; un coif metalic placat cu argint auriu; un scăunel pliant de argint; foiţe de aur; foiţe de aur în bandă fixă de bronz; frunzuliţe de aur trifoidale; amforă de argint aurit; vas – căldărușă de argint aurit; platou de argint aurit.
Trei piese din inventarul deosebit ilustrează scene mitologice sau de luptă. O tavă de argint (discus), este sculptată cu portretele unor centauri și ale unor soldați luptându-se cu fiare sălbatice. Al doilea – un vas de argint (situla), de forma unei găletușe, are la exterior trei basoreliefuri cu scene din mitologia greacă. Al treilea este o urnă din argint aurit (hydria), de aproape jumătate de metru înălțime și grea de 5 kilograme, ornată cu centauri și scene de vânătoare.
„Despre unicile rămăşiţe cunoscute ale mormântului de la Conceşti, eu nu-l pot crede de altă origine decât romană sau eleno-scitică. Despre acest mormânt vorbesc la 1850 arheologii francezi Desire Raol Rochetle şi Kaochns care după costumaţia figurilor omeneşti şi după prescticile vânătoreşti ilustrate de scenele sculptate spun că „ nu par a fi mai vechi decât din secolul al II-lea al e.n., dar ar fi oarecum omoloage de valoare cu splendidele rămăşite ale tezaurului de la Pietroasa.”
În ceea ce privește interpretările asupra mormântului, sunt mai multe teorii emise de specialiști. Prima teorie spune că podoabele ar fi putut fi luate drept pradă de război de către un trib mongolic, după lupte cu romanii, și apoi îngropate alături de căpetenia tribului, după obicei. Cealaltă versiune afirmă că mormântul aparține neamurilor germanice care au jefuit imperiul bizantin la începuturile creștinismului și le-au îngropat alături de un membru marcant. L.A. Matzolewit-în anul 1954 (URSS) şi N. Fettich (RPU)-în anul 1953 (cercetători care au studiat tezaurul), au ajuns la părerea că mormântul de la Conceşti a aparţinut unei căpetenii hunice sau posibil ostrogote din slujba hunilor şi care datează între anii 410 – 420 e.n.
Importanţa acestei descoperiri constă în faptul că până în prezent ea este una din cele mai bogate şi mai interesante descoperiri, nu numai pe teritoriul României , ci chiar din sud-estul Europei. Trebuie precizat că descoperirea de la Conceşti nu este izolată în nordul Moldovei. Aşezări şi cimitire din această vreme au fost identificate şi parţial cercetate prin săpături arheologice în satele din împrejurimi Miorcani, Nichiteni, Dealul Cărămidăriei, Mihălășeni, ceea ce arată că în această parte a Moldovei populaţia autohtonă a convieţuit cu unele triburi germanice care au lăsat urme arheologice bogate, potrivit Romania-misterioasă.ro.
