Ecocardiografia, tehnică absolut esențiala în investigația cordului

Dr. Dan Iliescu, medic primar Cardiologie, Arcadia

Ecocardiograma reprezintă metoda de investigație a inimii prin utilizarea ultrasunetelor. Trebuie știut de la început că nu este o investigație invazivă, nu are contraindicații și nu prezintă niciun fel de risc pentru pacient. Poate fi repetată ori de câte ori este nevoie, în plus se poate efectua și la patul bolnavului, ceea ce reprezintă un avantaj față de alte metode imagistice.

Practic, la ora actuală ecocardiografia prezintă indicații în toate afecțiunile cardiace. Mai mult decât atât, se recomandă să facă parte din bilanțul esențial al oricărei consultații de cardiologie. La ora actuală, statisticile arată că numărul de ecocardiografii este egal cu cel de electrocardiograme efectuate.

 

Cum se desfășoară această investigație?

Nu este necesară o pregătire prealabilă a pacientului. Ecocardiografia este nedureroasă, singura ei limită fiind reprezentată de ecogenitatea mai bună sau mai slabă a pacientului. Totuși, cu un ecocardiograf superior calitativ, care înglobează noile progrese din acest domeniu privind îmbunătățirea calității imaginii, tehnica are o valoare tot mai mare la aproape toți pacienții.

Ecocardiograma poate fi efectuată la toate categoriile de vârstă. Mai mult decât atât, se recomandă ca și explorare de screening la nou-născut deoarece există malformații congenitale cardiace care pot scăpa examenului fizic.

 

Care sunt avantajele pe care ecografia cardiacă le oferă pacienților?

Stagiul de ecocardiografie este introdus acum în cadrul rezidențiatului de cardiologie, deci practic orice medic cardiolog poate efectua o ecocardiogramă. Prețul mediu al aparaturii face ca majoritatea spitalelor și cabinetelor medicale de cardiologie să poată oferi pacienților această explorare. La ora actuală, prin combinarea imaginilor bi sau tridimensionale cu tehnica Doppler (care măsoară viteza curgerii sângelui prin interior inimii) ecocardiografia oferă atât date structurale despre cord (dimensiunile fiecărei cavități, ale aortei, venei cave), dar și date funcționale despre contractilitatea inimii, cuantificarea gradului de afectare a valvelor cardiace, precum și o serie de date mai complexe, cum ar fi aprecierea hipertensiunii pulmonare, gravitatea sunetului în cazul cardiopatiilor congenitale. În timp, ecocardiografia permite supravegherea evoluției afecțiunii și, eventual, stabilirea momentului intervenției chirurgicale.

 

Care sunt progresele actuale în acest domeniu?

Ecocardiografia a pornit inițial ca o explorare morfologică ce permitea măsurarea diverselor structuri ale inimii și vizualizarea unor structuri anormale, cum ar fi tumorile cardiace sau prezența lichidului pericardic. După succesul inițial, ca în orice alt domeniu de avangardă, a apărut declinul, tehnica fiind aproape uitată până când s-a publicat metoda Doppler de calcul a suprafeței orificiului aortic, cu o bună corelație cu datele obținute la cateterismul cardiac. Aceasta a fost piatra de temelie care a relansat ecocardiografia ca tehnică absolut esențiala în investigația cordului. Progresele s-au făcut de atunci pe de o parte în direcția unei cât mai precise analize morfologice, și aici vorbim de ecografia transesofagiană și ecografia tridimensională. Prima constă în introducerea unui transductor prin esofag, astfel vizualizându-se mai bine zona bazală a inimii (atriile, septul interatrial, urechiușa stângă, croșa aortei). Practic, nu putem concepe la ora actuală o serie de tehnici, cum ar fi cardioversia electrică, închiderea percutană de sept interatrial sau de canal arterial fără o ecografie transesofagiană înaintea sau în timpul procedurii. Ecografia tridimensională, mai ales atunci când se combină cu ecografia de contrast, permite măsurarea contractilității ventriculului stâng la fel de precis ca și rezonanța magnetică nucleară.

Un alt capitol îl constituie culegerea de date despre funcția inimii sau a unor structuri cardiace. Am amintit deja explorarea Doppler care permite măsurarea vitezei cu care sângele trece prin interiorul inimii. Aceasta a permis cuantificarea stenozelor valvulare, dar si a regurgitărilor. În plus, a permis măsurarea presiunii sângelui în artera pulmonară. A cuantificat funcția diastolică, de relaxare a inimii, ceea ce a permis un diagnostic precoce al insuficienței cardiace. Ulterior, prin modificarea unor filtre în interiorul ecocardiografului, s-a trecut la măsurarea vitezei de deplasare a pereților ventriculului stâng, așa numitul Doppler tisular. Aceasta a permis pentru prima dată cuantificarea contracției unor segmente ale pereților ventriculului stâng, cu implicații majore în angina pectorală, infarctul de miocard sau insuficiența cardiacă de cauză ischemică. Etapa ulterioară a fost reprezentată de determinarea stresului ventricular, metoda superioară Doppler-ului tisular pentru diagnosticarea ischemiei miocardice. Rezultatele sunt cu atât mai valoroase atunci când se combină ecocardiografia cu testul de stres farmacologic, care constă în injectarea unui medicament ce „forțează” inima să se contracte mai puternic și urmărind pe ecranul ecocardiografului rezultatele la nivelul pereților ventriculului stâng.

 

Ce ne rezervă viitorul?

Urmărind diverse abordări ale ecocardiografiei în ultimii ani, consider că la ora actuală putem măsura mai mulți parametri despre funcția inimii decât știm să-i interpretăm. Deci pe de o parte probabil că vom asista la introducerea în explorarea de rutină a unor măsuratori despre care acum nu avem decât date din studiile efectuate. Scopul final este diagnosticul afecțiunilor cardiace înainte ca acestea să devină manifeste. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă utilizarea „strain rate” la pacienții care primesc chimioterapie. O scădere a valorii acestui parametru reprezintă un prim semn de afectare cardiacă în absența oricărei manifestări clinice. Alte cercetări sunt legate de îmbunătățirea calității imaginii la pacienți cu ecogenitate slabă. Există la ora actuală ecografe care utilizează inclusiv inteligența artificială pentru a oferi date obiective despre funcția cordului, lăsând cât mai puțin în seama subiectivității examinatorului. În fine, un alt subiect despre care se vorbește tot mai mult, este reprezentat de eforturile depuse de societățile internaționale de ecocardiografie și firmele producătoare de aparatură pentru corelarea cât mai precisă a rezultatelor atunci când se utilizează ecocardiografe diferite.

În final, pot spune că, în pofida lipsei de precizie atinsă la ora actuală de explorări, precum rezonanța magnetică nucleară sau computer-tomografie, ecocardiograma va rămâne timp îndelungat în arsenalul de diagnostic al cardiologului în special prin aspectul ei non-invaziv, ușor de efectuat inclusiv la patul bolnavului și cantitatea mare de informații pe care o poate furniza în toate afecțiunile cardiace.

www.arcadiamedical.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *