Daniela Niculcea, o femeie din județul Botoșani, reușește să facă tablouri de excepție din pură pasiune și un munte de talent. Într-un interviu pentru agentiadepresăculturalăsisportivă.ro, botoșăneanca a povestit cum a început totul.
-Vă rugăm frumos să vă prezentați.
-Mă numesc Daniela Niculcea, am 54 de ani și sunt din orașul Bucecea, Botoșani… Moldoveancă… Am absolvit cursurile Liceului Tehnologic Bucecea, profil agricol și…am rămas doar cu ele… După o încercare eșuată de admitere la facultate, am hotărât că merit o a doua șansă, așa că, vreo câteva luni, am continuat să mă pregătesc pentru o nouă încercare, numai că…viața avea alte planuri cu mine… La un an de la terminarea liceului m-am căsătorit, iar la 22 de ani aveam deja trei copii! Trei fete minunate, de care sunt mândră. Ele au dus visul meu mai departe, au studiat, apoi s-au căsătorit, iar acum sunt bunică a trei nepoței, doi băieței și o fetiță. O viață împlinită din acest punct de vedere…
-Pentru ce anume ați ales pictura ?
-De ce pictura? Din întâmplare… Destinul te lovește uneori și când te aștepți mai puțin, universul tău se poate prăbuși într-o clipă… O boală fulgerătoare și necruțătoare a luat dintre noi pe soțul și tatăl copiilor mei, un sprijin incontestabil al familiei noastre! Îndurerați și debusolați a trebuit să facem față și acestei încercări… Am trecut de la un stil de viață activ, plin, la unul în care nu știam cu ce să umplu timpul și să alung gândurile și regretele… Locuim la curte, în sezonul cald nu ducem lipsă de activități (grădină, flori, livadă), dar iarna…M-am aplecat inițial asupra a tot ce este handmade…mărțișoare, globuri, modelaj cu polimer, croșetat …Până într-o zi, când m-a sunat nepoata mea, să-mi zică de ceva reduceri la produse de pictură ( pânze,vopsele…), la un oarecare supermarket… Ea urma să le cumpere, eu să încerc să pictez! Ce provocare…! Inițial, i-am râs în nas! Eu și pictura! De unde până unde? Nu am pus pensula pe pânză niciodată! Dar încrederea ei în mine m-a făcut să cedez… Au început căutările pe internet și când m-am edificat oarecum, am început treaba! Am mâzgălit vreo trei în prima zi și pe timp ce timpul trecea, creștea și entuziasmul meu! Și așa, am ajuns să iubesc pictura! Am încercat diverse stiluri și tehnici și mi-e necaz uneori când nu am timp sau nu reușesc să lucrez ceva… Aș vrea să urmez măcar cursurile unei Școli Populare de Artă, mi-ar fi de mare folos…
-Interesant. Ce teme preferați ?
-Temele preferate sunt peisajele și natura statică, iar vopselele acrilice îmi sunt mai la îndemână să le folosesc, sunt mai puțin toxice, dar pe viitor, cel mai probabil voi lucra și cu cele în ulei. Am început să pictez, inițial, pe carton pânzat , dimensiuni mici, acum nu am nicio problemă cu mărimea pânzei, deși în genere le prefer pe cele medii.
-Unde vă vedeți peste un deceniu?
-Peste zece ani? În primul rând să fie totul bine, în plan personal și la nivel social, iar apoi să mă perfecționez, să îmi găsesc cu adevărat un stil în care să excelez, poate puțin mai cunoscută, expoziții…
-Ce le transmiteți celor care vă admiră tablourile?
-Pentru privitori? Tot sufletul meu e în lucrările mele! Dacă înclinația mea spre frumos a început ca și terapie prin lucru, acum totul este pasiune, dăruire și dorința de a bucura privirile celor ce apreciază arta ( în măsura în care și reușesc acest lucru)! Sănătate tuturor și o revenire cât mai rapidă la normalitate (referitor la pandemie)! Dumneavoastră, domnule Bunescu, mii de mulțumiri, respect și considerație pentru efortul pe care îl faceți, pentru a scoate la lumină, anonimi ca mine, care își pun bruma de talent dragostea pentru frumos, în lucrările lor!
