Glanda tiroidă este una dintre glandele cu secreție internă (sau endocrine), ceea ce înseamnă că produce substanțe, numite hormoni tiroidieni, ce sunt eliberate în sânge și sunt implicate în metabolism în aproape toate țesuturile. Ele influențează, spre exemplu, frecvența și forța de contracție a inimii, tensiunea arterială, frecvența respirațIoana iei, funcționarea aparatului digestiv, contractilitatea musculară, funcțiile cerebrale, schimburile de apă și de electroliți, temperatura corpului, greutatea, creșterea și dezvoltarea în copilărie.
Tiroida este localizată la baza gâtului, între cartilajul numit popular „mărul lui Adam” și stern.
Lipsa hormonilor tiroidieni pe termen lung duce la o încetinire a proceselor metabolice din organism și poate, în cazuri extreme să pună în pericol viața, prin afectarea funcțiilor vitale.
Cauzele disfuncțiilor tiroidiene sunt multiple. Ele pot fi congenitale (prezente de la naștere) sau dobândite. Deficitul de iod, micronutrient esențial în sinteza hormonilor tiroidieni, a fost în trecut cauza principală de apariție a afecțiunilor tiroidiene (gușă, hipotiroidism congenital, retard mental). În prezent, în România se iodează sarea de bucătărie, o metodă eficientă și sigură de prevenție a acestor afecțiuni. Și excesul de iod (provenit din medicamente, substanțe de contrast utilizate în radiologie, antiseptice etc.) poate fi dăunător în anumite circumstanțe, când pacientul prezintă afectări preexistente ale tiroidei (noduli tiroidieni autonomi, boli autoimune ale tiroidei). Acestea din urmă sunt depistate cu o frecvență mai mare în prezent, în contextul mai larg al creșterii incidenței tuturor bolilor autoimune pe fondul schimbării stilului de viață în țările civilizate.
Autoimunitatea împotriva tiroidei poate duce atât la hipertiroidie (funcționare în exces a tiroidei, care este stimulată de anticorpi specifici), cât și la hipotiroidie (deficit de hormoni tiroidieni), dar majoritatea cazurilor de tiroidită autoimună evoluează mult timp cu funcție tiroidiană normală.
O altă patologie frecvent întâlnită este reprezentată de nodulii tiroidieni, care se estimează că sunt prezenți la 50-60% din populație; 95% dintre acești noduli sunt benigni. Apariția lor este favorizată de predispoziția genetică (mutații genice ce predispun la formarea de noduli), radioterapia regiunii cervicale, sexul feminin, înaintarea în vârstă. O mică parte dintre acești noduli sunt capabili să producă hormoni tiroidieni în mod autonom și să provoace hipertiroidie.
Inflamațiile tiroidei (tiroiditele) au, cel mai frecvent, cauză autoimună, dar pot să apară și în urma unei infecții de tract respirator, foarte rar fiind de cauză bacteriană sau fungică.
Mult mai rare sunt situațiile în care disfuncția tiroidiană apare datorită lipsei, complete sau parțiale, a influenței hipofizei.
Tratamentul afecțiunilor tiroidiene este diferit, în funcție de cauză.
Terapia medicamentoasă se adresează tuturor formelor de tireotoxicoză și se realizează cu antitiroidiene de sinteză, betablocante, uneori antiinflamatoare. Tot medicamentos, de data aceasta cu hormoni tiroidieni, se tratează și hipotiroidia. Tratamentul cu iod radioactiv, care este captat selectiv de țesutul tiroidian, se utilizează pentru tratamentul unor forme de hipertiroidie și pentru tratamentul cancerelor tiroidiene.
Intervenția chirurgicală este recomandată în cazul cancerelor tiroidiene, dar și al gușilor nodulare benigne voluminoase, compresive sau în cazul nodulilor autonomi, precum și în unele cazuri de boală Basedow-Graves.
Consultă medicul endocrinolog pentru un diagnostic şi un tratament de specialitate. Programează o consultație la 0232 920, Call Center Arcadia.
