Bătrâneţea este de cele mai multe ori grea. Singuri şi sărmani, bătrânii se agaţă de orice speranţă, de orice sprijin pe care îl pot primi. Este şi cazul multor vârstnici din judetul Botoşani. Însă unii şi-au găsit doi îngeri păzitori: Vasile, un profesor de religie, doctor în Teologie şi Andrei, un tânăr antreprenor din Darabani.
Andrei şi Vasile hrănesc săptămânal zeci de bătrâni singuri şi sărmani, dar şi oameni cu situaţie materială precară din 5 sate de pe malul Prutului. În bucătăria pensiunii lui Andrei se pregătesc în fiecare vineri meniurile pentru cei care le aşteaptă cu sufletul la gură.
„Ajungi bătrân, nu are cine să te îngrijească, care nu au copii. Sunt copii care nu au familii”
Mâncarea este dusă din poartă în poartă, la toate familiile nevoiaşe şi la bătrâni. Ciorba, copănelele de pui şi orezul sunt doar câteva produse din pachetul din această săptămână. Bunica Mandiţa are 91 de ani şi îşi duce singură povara bătrâneţii. Nu are pe nimeni, doar vecinii şi pe cei doi tineri care o vizitează.
- „Ce aţi mâncat, astăzi, mamaie?”
- „Un litru de lapte. Şi am mâncat cu pâine”.
Şi copiii se bucură de atenţia celor doi tineri. Pizza mult aşteptată a sosit.
Reporter: Cine a venit la tine?
Copil: Domnul profesor.
Reporter: Şi ce ţi-a adus?
Copil: Ca de obicei. Pizza şi alimente.
În afară de mâncare, domnul profesor Vasile împarte şi burse pentru copiii cu rezultate bune la şcoală.
Tânăr: A fost profesorul meu de religie şi acum, chiar dacă nu mai sunt la aceeaşi şcoală în care predă el, rămânem în continuare prieteni.
Reporter: Ce ai învăţat de la el?
Tânăr: Pentru a primi bine, trebuie să faci bine.
În ultimii trei ani, Vasile Postolachi a reuşit să mobilizeze mii de oameni din ţară şi din diaspora în proiectele sale caritabile. A muncit în străinătate, a făcut chiar şi împrumut la bancă pentru a oferi copiiilor cu rezultate bune la şcoală o excursie, a strâns donaţii pentru cărţi şi ajutoare. Iar acum împarte speranţă, odată cu bucatele calde, din poartă în poartă.
Sursa: observator
