Județul Botoșani are un capital arhitectonic important rămas din perioada funcționării statului democratic antebelic și interbelic, care s-a păstrat în urma confiscărilor de la proprieterii de drept în perioada regimului comunist. În județul Botoșani au fost revendicate în temeiul Legii 10/2001 un număr de 567 terenuri, foste domenii și conace boierești, care samavolnic au găzduit sedii de ferme agricole de tip colhoz comunist, primării sau unități spitalicești.
Majoritatea imobilelor sunt degradate, iar foștii proprietari sau urmași ai acestora le revendică deși mulți dintre ei nu mai dețin documentele justificative. Urmările acestui regim antidemocratic se resimt încă, după anul 1990, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui patrimoniu, confiscat de comuniști, fiind greoi și de cele mai multe ori tergiversat nepermis.
Această stare de lucruri a condus la distrugerea totală a unor conace, iar cele care au îndeplinit funcții sociale în comunism (orfelinate, centre de sănătate sau sanatorii cu regim sever etc) au fost cumpărate de adiministrația județeană, pentru a se putea ulterior investi în modernizarea lor (Podriga, Ionășeni, Guranda ș.a.), potrivit Revistei Repere Geografice.
Castelul Melik (Curtea lui Melik) de la Costești, comuna Răchiți
Satul Costești este situat la 7 km sud – est de municipiul Botoșani și la 4 km de centrul comunei Răchiți, pe coasta dealului Teișoara, pe vechiul drum istoric Botoșani – Vorniceni, existent încă din perioada medievală. Importanța acestui drum a scăzut după 1959, când circulația spre Vorniceni s-a mutat prin satul Roma pe noua șosea asfaltată ce lega orașul Botoșani de primul colhoz din județ.
Curtea lui Melik, cea mai veche construcție din beton și cărămidă a satului Costești a fost construită de Eugen Melik, fiul inginerului Ion Mire Melik, între anii 1925 – 1927, la nord – vest de vatra actuală a satului. Eugen Melik (1871 – 1957), de origine armeană, a fost profesor la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iasi, fiind licențiat în litere la Sorbona și cu doctorat în Drept, tot la Paris. O scurtă perioadă a făcut politică, a fost ales deputat, fiind un apropiat al lui Nicolae Iorg.
Istoria castelului este scrisă în ,,Actul de mărturie din 7 mai 1925”, lasat de prof. univ. Eugen Melik urmașilor săi. Construcția a fost proiectată de arhitectul Paul Smărăndescu, în anul 1920. Arhitectura castelului nu aparține
unui anumit curent, fiind o împletire a stilului medieval cu cel modern și este asemănătoare conacelor de la Săhăteni și Izvoru Dulce-Merei (Sărățeanu), din județul Buzău. Turnul din colțul de nord – est al imobilului și acoperișul cu pante abrupte, în două sau patru ape, îi conferă un caracter aristocratic. Castelul are aparent două părți distincte: turnul înalt de 20 m și corpul principal, cu trei nivele, care are o înălțime de cca 17 m. Turnul are pereții exteriori din cărămidă arsă, confecționată în cuptoarele amplasate lângă izitura Iazului Domnesc.
Castelul nu este înregistrat pe Lista Ministerului Culturii și Cultelor
Acoperișul are forma unei piramide, fiind prevăzut înspre vest cu un chepeng pentru accesul coșarilor și un paratrăsnet în vârf. Parterul și etajul I au pereții exteriori din cărămidă arsă, iar etajul al doilea din bârne, șipci și stufit. La nivelul etajului doi, care de fapt este o mansardă, acoperișul are trei luminatoare, cu ferestre în 4 canate. Castelul nu are vitralii, sculpturi sa elemente decorative deosebite, singurele crestături se întâlnesc pe stâlpii de la cele două lojii, însă extrem de interesante sunt pardoselile din mozaic, colorate în alb, negru și roșu, precum și desenele pătrate din parchetul de stejar.
În primăvara anului 1941 în castel a fost cazată o unitate motorizată germană, iar în martie 1944 moșierul s-a refugiat în Oltenia, locul de origine al soției sale, Elena Despa. Întregul domeniu de la Costești este lăsat în administrarea unor oameni de încredere din sat. Înainte ca satul să fie ocupat de 146 ruși, în aprilie 1944, sătenii au devastat castelul, în holul căruia au ars cărțile de o valoare inestimabilă, multe scrise în limba franceză. Din 1950 și până la sfârșitul secolului al XX-lea, imobilul intră în folosința agricolă a unor ferme agricole de stat.
Actualii moștenitori nu au resursele necesare reparării castelului, tot domeniul fiind aparent părăsit. Paradoxal, sau nu, castelul nu este înregistrat pe Lista Ministerului Culturii și Cultelor, și nici pe Lista Monumentelor Istorice din Județul Botoșani
Parcul inițial din fața castelului nu s-a mai păstrat fiind distrus în timp. Potrivit sursei citate, astăzi, spațiul din jurul clădirii este dezolant, vechea livadă alcătuită din soiuri valoroase (meri, peri și gutui) a fost complet defrișată, doar în partea de nord – vest, în fata intrării principale, au mai rămas: 2 nuci bătrâni, 6 pini și 5 molizi.
Foto: Cocotoni Hai-hui- Ionut Haidau
