Botoșăneanul pentru care nava a devenit a doua casă. „Mi-am îndeplinit la maximum visul! Acel copil ce citea cărţile lui Jules Verne pe dealurile Botoşaniului a realizat ceva mare”

Maistrul militar principal Neculai Dumitraş și-a îndeplinit un vis pe care îl avea încă din copilărie. Povestea sa de viaţă începe pe dealurile Botoşaniului, comuna Cordăreni, lângă satul Liveni unde s-a născut George Enescu. A descoperit întinderile albastre cu ajutorul cărţilor lui Jules Verne şi a început să iubească marina de mic.

„Am citit, am fost fascinat de a vedea lumea, de tot ce înseamnă mare. M-am îndrăgostit de ea cu mult înainte să ştiu cum arată. Am insistat foarte mult la părinţii mei să plec, nici nu ştiam cum arată marea, dar în imaginaţia mea mi se părea că e ceva nemărginit. Să vezi lucruri şi oameni noi, asfinţitul şi răsăritul de pe o navă, să poţi să călătoreşti dintr-un port în altul, era pentru copilul de la ţară ceva, şi-a adus aminte cu plăcere maistrul militar principal Dumitraş visurile de început.

A terminat liceul de marină de la Giurgiu, după care Școala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale în 1991. De abia aici a văzut marea în toată splendoarea ei. Este promoţie 1994, specialitatea rachete navale.

Acum are 48 de ani, este căsătorit şi are un copil de 18 ani. Se gândeşte că se apropie trecerea în rezervă. Nu ştie cum o să fie atunci, dar sigur va rămâne lângă întinderile albastre. Are apartament lângă mare. Coboară din casă şi este lângă ea, dragostea din copilărie.

A fost zece ani pe fregata Mărăşeşti, după care numai pe Regina Maria. Face parte din primul echipaj al F 222 şi lucrează la compartimentul mentenanţă armament. Prima dragoste nu se uită niciodată! I-a rămas în suflet prima trecere a Bosforului cu fregata Mărăşeşti. A venit din şcoală şi a treia zi a plecat în misiune. Şi acum, după aproape treizeci de treceri a strâmtorii pe care le-a executat, e al fel. Aceeaşi emoţie, e ceva foarte frumos!

Primul contact a fost cu oamenii Reginei Maria a fost special. Toţi erau marinari militari pregătiţi, care ştiau ce au de făcut, fiecare la locul său. Selecţia a fost foarte bună pentru Regina Maria, au ajuns pe fregată oameni competenţi care ştiau ce fac şi se completau reciproc.

Pentru el, Regina Maria nu este o navă, ci o uzină ce pulsează din toate părţile, cu oameni în carturi, ce se pregătesc, alţii care se ocupă de întreţinerea ei, de aspectul marinăresc, care citesc, care aleargă, pur şi simplu viaţă marinărească.

Nu aşteptăm să ne vadă cineva! Toţi punem mâna când este ceva de făcut. Nava iese în evidenţă prin oameni. Noi, cei cu experienţă, trebuie să le insuflăm celor tineri tot ceea ce înseamnă inima Reginei Maria. Îi atragem în tot ceea ce facem, le împărtăşim din experienţa noastră, le spunem cum e prin misiuni, în momentele grele, dar şi frumoase. Asta înseamnă inima Reginei Maria. O familie, unde fiecare din echipaj aduce ceva de la el, pasiuni, dorinţă, pregătire, idei. Nu m-am gândit încă să plec. E familia mea aici! Marea mea durere este că nu a fost dotată conform programului aşa cum au promis mulţi. Îmi doresc mult lucrul acesta!Dacă se va întâmpla după trecerea mea în rezervă, o să vin la navă şi să pun mâna pe acele rachete şi să le mângâi. E dorinţa noastră, a celor din primul echipaj, să vedem un vis că s-a realizat! Mă întreb dacă o să mai pot intra în unitate sau pe fregată, fiindcă sunt conştient că o să aibă un regim special, a spus Neculai.

Niciodată nu s-a simţit mai prejos faţă de ceilalţi marinari din NATO. Cu timpul, prin efortul şi munca fiecăruia, toţi şi-au dat silinţa să facă performanţă. Da, tot timpul e multă muncă!

Din păcate cu personal redus, mai ales în ultimii ani. Echipajul face tot ce poate să compenseze ceea ce îi lipseşte. Celor ce vin din spate, celor cu experienţă, mai ales acelora din primul echipaj, le explică tot ce e nevoie!

Trebuie să fii exemplu prin ceea ce ştii, să le insufli pasiunea pentru navă şi meserie! De acolo vine totul. De aceea eşti la marină, să iubeşti marea!! Mi-am îndeplinit la maximum visul! Acel copil ce citea cărţile lui Jules Verne pe dealurile Botoşaniului a realizat ceva mare. O să rămân lângă întinderile albastre! Da, mă uit din apartament de la mine, văd marea şi îmi aduc aminte de atmosfera de pe cele două nave pe care am lucrat. De oamenii de aici, de a doua mea familie. Nu ştiu cum o să fie după… . Poate o să mai lungesc momentul trecerii în rezervă,” a încheiat maistrul militar principal Neculai Dumitraş.

Sursa: presamil.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com