Încă un paradox al sistemului sanitar din Botoșani: spital de plămâni fără instalaţie de oxigen

Spitalul din Botoşani înfiinţat special pentru a trata pacienţi cu probleme pulmonare nu a avut niciodată o astfel de instalaţie, ci doar dispozitive foarte vechi, insuficiente şi ineficiente. Această situaţie a fost descoperită de către autorităţi abia anul trecut, în timpul pandemiei de COVID-19, scrie Adevarul.

Spitalul de pneumoftiziologie din municipiul Botoşani este poate unul dintre cele mai bune exemple de paradox tipic românesc în sistemul sanitar. Deşi a fost înfiinţat pentru a trata probleme respiratorii şi boli pulmonare, această unitate spitalicească nu a avut niciodată o instalaţie de oxigen pentru pacienţi. Personalul medical avea la dispoziţie doar mijloace tehnice care în ţările civilizate au devenit deja piese de muzeu.    

Pacienţii cu probleme respiratorii severe erau trimişi la Spitalul Judeţean „Mavromati”, unde există Terapie Intensivă cu staţie de oxigen. Această situaţie aberantă a fost descoperită abia în pandemie, când la Pneumoftiziologie au fost aduşi pacienţi bolnavi de COVID-19 care aveau nevoie vitală de oxigen. În prezent, aceştia pot respira doar cu aparatură donată şi în mică parte achiziţionată anul acesta, total insuficientă pentru specificul acestui spital.

Spitalul de pneumoftiziologie, situat într-o zonă mărginaşă a municipiului Botoşani, funcţionează într-o clădire veche de aproape un secol. Spitalul a fost fondat în 2002, printr-un ordin al Ministrului Sănătăţii tocmai fiindcă la Botoşani existau mulţi pacienţi cu boli pulmonare, mai ales TBC. Spitalul a fost dat în administrarea Primăriei Botoşani. Timp de mai bine de zece ani, municipalitatea a plătit chirie pentru sediul în care funcţiona spitalul, după ce clădirea a fost retrocedată unei societăţi. Abia în 2013, Primăria a putut cumpăra clădirile şi terenul spitalului cu peste 300.000 de euro. De prea multe investiţii nici nu a fost vorba, deşi la conducerea spitalului s-au perindat mulţi manageri, iar adresabilitate a fost mereu mare. 

Odată cu venirea pandemiei, noua şefă a Direcţiei de Sănătate Publică, medicul Monica Adăscăliţei, şi-a dat seama că la Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani există o situaţie paradoxală. Deşi aici sunt trataţi bolnavii de plămâni, unitatea spitalicească nu are nici instalaţie, şi nici rezervor de oxigen. Pacienţii cu probleme respiratorii erau ajutaţi cu nişte dispozitive vechi, nişte butelii de oxigen, şi atât. Cei în stare mai gravă erau direcţionaţi la Spitalul Judeţean „Mavromati”, unde există sursă de oxigen conformă.

Am fost extrem de surprinsă când am aflat  că Spitalul de Pneumoftiziologie, spital cu specific de boli pulmonare, nu are o sursă de oxigen. Foloseau doar butelii de oxigen”, spune Monica Adăscăliţei.  Atât Direcţia de Sănătate Publică Botoşani, cât şi Prefectura s-au sesizat în momentul în care au fost nevoiţi, din cauza numărului mare de pacienţi cu COVID-19, să transforme Spitalul de Pneumoftiziologie în spital suport COVID. Atunci au constatat că există o uriaşă problemă, şi anume nu exista oxigen. 

În momentul acela, conducerea spitalului, a fost nevoită să închirieze concentratoare de oxigen. De la 1 februarie, a fost schimbată conducerea spitalului, iar noul manager nu a mai fost de acord cu chiria, considerată de el exorbitantă şi s-a ajuns la situaţia în care Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a donat 18 concentratoare de oxigen pentru a-i ţine în viaţă pe pacienţii bolnavi de COVID-19 internaţi la Pneumoftiziologie.

„Se închiriau concentratoare de oxigen de la o firmă. Suma era destul de mare. Am primit 18 concentratoare de la ISU Botoşani”, mărturiseşte Costel Lupaşu, noul director al spitalului. 

Acesta recunoaşte că situaţia este cel puţin ciudată, ca un spital de boli pulmonare să fie fără surse de oxigen pentru pacienţi.

„Spitalul este vechi, nu a avut nicio sursă de oxigen. Personalul s-a descurcat greu şi foarte greu”, afirmă noul manager. Costel Lupaşcu mai spune că va propune Primăriei Botoşani o investiţie într-o staţie de oxigen.   

  „A trebuit să vină pandemia ca să înţelegem nevoia de oxigen”  

Şefii de la Direcţia de Sănătate Publică spun că situaţia este inadmisibilă. Medicul Monica Adăscăliţei mărturiseşte că nu-şi poate imagina cum s-a ajuns după mai bine de 19 ani de la deschiderea spitalului să nu existe o instalaţie pentru oxigen.

Acest spital a avut foarte mulţi manageri. De-a lungul timpului, aceştia nu s-au prea interesat de situaţie. Spitalul are această caracteristică de boli pulmonare şi prin specificul acestui spital era necesar să fie o staţie de oxigen acolo. A trebuit să vină pandemia asta ca să ne dea de înţeles că oxigenul este vital . Nu putem cuantifica starea unui pacient de la oră la alta. Poate să se desatureze din diferite motive, fără să aibă o boală pulmonară darămite la pneumoftiziologie”, spune şefa DSP.

În plus, concentratoarele de oxigen solicită mult reţeaua electrică a spitalului. De altfel a avut loc o avarie serioasă acum o lună, fiind nevoie de reparaţii imediate. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *