Campionul botoșănean la lupte Alin Alexuc a primit joi titlul de „Cetăţean de onoare” al comunei Răchiți. Totodată, o bază sportivă multifuncțională, care va fi realizată în comuna Răchiți, va purta numele campionului la lupte Alin Alexuc.
„O onoare şi o bucurie să primesc această apreciere avându-i alături de mine pe mama mea şi antrenorul care m-a introdus în lumea luptelor, Ion Asaftei”, a spus Alin Alexuc.
Povestea lui a început la 10 ani, în orașul natal Botoșani. Era doar un copil, iar partenerii de joacă din fața blocului mergeu la lupte, așa că, într-o zi s-a ținut după ei la sală.
Antrenorul Ioan Asaftei l-a primit cu brațele deschise. Din cei 30 de copii de la aceea vreme, Alin a fost singurul care a rămas în sala de lupte până la seniori. 
,, Eram slăbuț, atletic și îmi placea să merg la sala de lupte. Totul era o joacă pentru noi. Antrenorul știa să ne motiveze, să ne atragă cu un ceai, cu o ciocolată. Îmi aduc aminte că erau zile când nu avem chef să merg la antrenament, ca să rămân la fotbal în fața blocului. În 10 minute, antrenorul Ioan Asaftei era după mine pe maidan și mă lua la sală. Nu știu ce a văzut în mine, sincer. Toată perioada de la de copii, eu luam bătaie la toate competițiile la care mergeam. Nicio medalie nu am luat în perioada aia’’.
•MOMENTUL ADEVĂRULUI
Alin Alexuc, îndrumat și tras de mânecă de antrenori, a continuat totuși să lupte. Iar în 2007 a venit performața care l-a trezit la realitate: Vicecampion European de Cadeți, în Polonia. Abia atunci a realizat ce înseamnă luptele.
,, Atunci am știut cu adevărat că acesta e drumul pe care vreau să merg. Și pas cu pas, am ajuns la Lotul de Seniori… destul de devreme. Mă antrenam cu sportivi mari, precum Panait, Munteanu iar asta a fost un avantaj pentru mine. A venit calificarea la prima Olimpiadă din viata mea (Londra 2012). Așa au mers lucrurile pentru mine, pot spune că am avut un drum presărat cu multe eșecuri și dezamăgiri, dar nu m-am lăsat.,,
•GREUL DE PE SALTEA
Alexuc spune că nu a avut momente în care a vrut să renunțe. Pentru că trece repede peste eșecuri și nu pune presiune pe el. Așa că locul 5 de la Olimpida din 2016 nu l-a dărmat, ba din contră. El, greul numit ,,Hercule,, a reușit în 2018 să urce pe podiumul european de Seniori, pentru prima oară. În Rusia, Alin Alexuc și-a adjudecat medalia de bronz, și a ,,dublat-o,, un an mai târziu, la Europenele de la București.
•SECRETUL DE LA ROMA
E convins că mulți nu mai credeau în el, dar Alin Alexuc a plecat la Roma hotărât.
,,Am simțit ceva, știam. Eu plec mereu cu Biblia în bagaj. Și în vestiar, după sferturi, fără să realizez, m-am odihnit cu capul pe geanta în care era și Biblia. Acest semn a fost suficient pentru mine. Vine un moment în care Dumnezeu îți dă, nu te uită!,,
A doua zi după finala de aur, Alin Alexuc s-a plimbat prin orașul plin de istorie, cu medalia care îi era dovadă că și el face parte din ea.
•GLADIATORUL VREA SĂ DEVINĂ SAMURAI
Aurul European e deja istorie în mintea lui Alin Alexuc. Din ,,Hercule de Botoșani’’ a devenit ,,Gladiatorul de la Roma’’ dar el își dorește altă titulatură.
A început să lucreze deja pentru calificarea la Olimpiada de la Tokyo, pe care speră să o obțină la Turneul de la Budapesta (19-22 martie). Apoi, lumea poate să îl numească ,,Ultimul samurai’’!
•DESTINUL UNUI CAMPION
De când a început luptele, Alin Alexuc a fost influențat și călăuzit. De la familie, la antrenori și colegi de Lot. Destinul lui a trecut prin ,,mâna,, multor antrenori: Ioan Asaftei, Onciu Petre, Victor Baciu, Butucaru Ion, Marian Sandu, Petre Cărare, Arghira Anton, Obrocea Dinu, Constantin Alexandru, Ștefan Rusu, Mircea Constantin, cărora le mulțumește.
•MESAJ COPII
Când se va lasa de lupte, Alin Alexuc ar vrea să antreneze. Celor mici le spune deja că sportul este sănătate, iar drumul către marea performanță nu e așa de greu cum pare. Viitorii campioni de mâine trebuie doar să creadă în ei, așa cum a facut-o și el!
