Lumea satului se prăbuşeşte în nordul extrem al Moldovei. Comunele sunt bântuite de sărăcie, depopulare şi cel mai grav de lipsa de cultură. Iar rezultatele de la examenul de Evaluare Naţională din acest an vin să confirme situaţia gravă a educaţiei de la sate. În judeţul Botoşani, de exemplu, au fost şcoli, unde media generală a elevilor la Capacitate a fost de 2.80, adică niciunul nu a reuşit să obţină măcar nota 5. Totodată o statistică a libris.ro, o librărie importantă din mediul online, arată că în 2019 la Botoşani, Olt, Călăraşi şi Teleorman au fost achiziţionate cele mai puţine cărţi. Conform aceleaşi statistici, la Botoşani s-au achiziţionat doar 26.000 de cărţi în 12 luni, la o populaţie de peste 300.000 de locuitori, scrie Adevarul.ro. Iar cei mai puţini cititori sunt, cum era de aşptat, în mediul rural.
”Aici la ţară, nu mai citeşte aproape nimeni. Ei să aibă de ţigări, băutură şi de o pâine, restul…sufletul! Sunt la 20 de ani care nu ştiu să scrie şi să citească. ”, mărturiseşte, nea Victor un sătean, trecut bine de 50 de ani din satul Coţuşca, judeţul Botoşani.
În lumea rurală din nordul extrem al Moldovei, cititul a devenit un moft practicat numai de câţiva intelectualii ai satelor, abia număraţi pe degete. Restul sătenilor mărturisesc fie că nu au citit niciodată o carte întreagă, fie, cei mai în vârstă, au amintiri doar cu lecturile din perioada comunistă.
O altă femeie, Elena, din aceeaşi localitate, mărturiseşte că pe vremea lui Ceauşescu sătenii mai citeau de la biblioteca sătească, acum, deloc.
”Greu cu cititul. Nu cumpără cărţi că nu au bani, dar nici nu le stă gândul la cărţi fiindcă muncesc mult la câmp, fie sunt plecaţi în afară sau cei care bat crâşmele se gândesc la pahar nu la roman foileton. Tinerii mai mult pe telefoane. De carte se lipsesc dar de telefon şi televizor nu”, mărturiseşte săteanca.
Un alt sătean, de aproximativ 70 de ani, nea Mircea, din Băiceni este şi mai tranşant în această privinţă.
” Domne, când eşti flămând şi sărac îţi mai arde de citit? Acum sincer! Mulţi sunt săraci şi întâi caută să-şi asigure burta şi după aceea restul. De carte nu le mai rămâne timp. Asta-i ultima lor grijă. Întâi supravieţuirea. Îi pune la treabă de dimineaţă până seara, pe copii, când să mai citească? Taică-su sau mă-sa nu ştiu bine să citească şi l-a pune pe ăsta mic la deschis carte?”, spune săteanul.
Sătenii recunosc că există o elită a satelor, dar din aceeaşi mulţi pleacă la oraş.
Mulţi săteni spun că ultimele cărţi citite au fost în copilărie.
”Era una ”Puiu” în cartea de română. Am plâns la ea. În rest eu am muncit nu am mai avut timp de astea. Mai îmi plăcea şi Bubico”, mărturiseşte un tânăr de 38 de ani din Curteşti. Un adolescent din Coţuşca recunoaşte că abia a terminat două-trei lecturi obligatorii. Este însă un caz fericit. ”Eu am mai citit aşa. Am avut la română şi iarna mai citeam, era urât afară şi am zis să-mi facă şi eu faţă la şcoală”, mărturiseşte tânărul.
”Din toate punctele de vedere mediul rural este o zonă defavorizată şi acolo trebuie să insistăm mai mult. Pe lângă condiţiile materiale sunt şi acele activităţi gospodăreşti la care sunt puşi copiii în detrimentul lecturii şi îi împiedică să iubească lectura.”, spune Ada Macovei.
Măi să fie! Chiar sărăcia reprezintă primul motiv și cel mai important care să justifice lipsa lecturilor??? Mă faceți să râd! Mă mir că și Ada Macovei se află pe aceeași lungime de undă!
Realitatea este relativ diferită: dacă tinerii nu au bani, atunci cum își cumpără mașini, motociclete și bat crâșmele noapte de noapte?? Sigur că sunt și familii nevoiașe, dar majoritatea tinerilor nu au deprinderea de a citi. De ce oare? De unde? Evident, din școală pentru că profesorii nu sunt dăruiți profesiei lor ci, din cinci în cinci minute, așteaptă să sune ,, gongul” pentru a pleca acasă. Și atât. Unde sunt lecturile suplimentare de altă dată??
Adevărul este că motivul principal îl constituie incultura – care pleacă chiar de pe băncile școlii.