Povestea dramatică a femeii fără un rinichi care lucrează voluntar la SMURD. „Am învăţat empatia“

Foto: adevarul

Nicoleta Hangan, din Botoşani, care şi-a donat un rinichi fiicei ei, este unul dintre cei mai activi voluntari pe echipajele SMURD din Botoşani.

Nicoleta Hangan (45 de ani) este unul dintre zecile de voluntari care activează în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Dorohoi, pe ambulanţele SMURD. Deşi s-a înscris abia anul trecut, este unul dintre cei mai activi voluntari, reuşind să adune peste 100 de misiuni şi să devină paramedic voluntar.

Puţini ştiu că paramedicul voluntar Nicoleta Hangan are doar un singur rinichi şi o poveste dramatică. Din 2012 botoşăneanca şi-a dedicat întreaga viaţă semenilor, începând cu familia şi mai apoi cu cei aflaţi în suferinţă.

Nicoleta Hangan este de meserie manichiuristă. „Prima meserie a fost cea de manuchiurist-pedichiurist. După aceea s-au desfinţat centrele de la cooperaţie la care lucram şi apoi m-am angajat la o firmă unde ţineam evidenţa primară. Eram contabilă“, spune Nicoleta Hangan. În anul 2003, botoşăneanca a născut o fetiţă. Atunci i s-a schimbat viaţa în totalitate. Copilul suferea de o boală cumplită.

„Am un copil cu sindromul Ellis van Creveld. Este un sindrom de nedezvoltare a oaselor lungi, intrauterin nu s-a dezvoltat cum trebuie. Au urmat implicaţii interne, la un moment dat i-au cedat rinichii“, spune Nicoleta. Botoşăneanca povesteşte că au urmat momente cumplite, când a fost la un pas de a ceda. „Era cumplit să-ţi spună despre copil că nu trăieşte, că n-ar şanse să meargă, că n-ai ce face cu el“, adaugă femeia.

La câţiva ani după naşterea fiicei, Nicoleta Hangan a mai dat naştere unui copil, un băiat. De această dată, sănătos. În 2012, lucrurile s-au complicat şi mai mult pentru familia Hangan. La 9 ani, fetiţei i-au cedat ambii rinichi. Fără să ezite, mama şi-a donat un rinichi.

„Sunt o mamă fericită, am reuşit să fac ceva pentru ea. Totul a fost din instinct, n-am avut timp să gândesc, în acele momente nu ai timp să gândeşti. Aş face-o încă odată, chiar cu orice risc“, spune Nicoleta Hangan. Au urmat ani de stat prin spitale, de recuperare şi sacrificii. Copila a a avut nevoie de tot sprijinul ca să înceapă o nouă viaţă. Timp de doi ani, Nicoleta Hangan nu a putut să se angajeze, avea nevoie de rapaus, rămânând doar cu un singur rinichi, şi totodată îşi dedica tot timpul copiilor, terapiilor şi tratamentelor.

„Am învăţat empatia“

După ani de sacrificii şi mers prin spitale Nicoleta Hangan spune că a ajuns să înveţe ce înseamnă empatia şi să-şi dorească să ofere sprijin celor care au nevoie. „Am văzut suferinţa oamenilor într-o multitudine de forme. Contează foarte mult chiar şi numai un cuvânt încurajator sau o mână pe umăr, să simtă că eşti acolo. Ceea ce a contat şi pentru mine din partea altor persoane stând cu fetiţa atâta timp în spital. Am învăţat empatia”“ spune Nicoleta Hangan. Anul trecut în noaptea de Revelion şi-a pus o singură dorinţă, să devină voluntar. A aflat de un proiect numit „Voluntar din pasiune“, iniţiat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din judeţul Botoşani.

S-a înscris, în oraşul natal la Dorohoi, în cadrul Detaşamentului de Pompieri Dorohoi. Aici a fost repartizată pe un echipaj SMURD, ca al treilea membru. Evident, au urmat luni de formare şi cursuri. În acelaşi timp participa la intervenţii. Deşi are numai un singur rinichi, Nicoleta şi-a pus tot sufletul în munca de voluntariat. A participat, fără bani, la misiuni cu toate gradele de dificultate şi a ajuns paramedic voluntar SMURD la Dorohoi.

„Am vrut să mă implic, să alin suferinţa. Era un vis pentru mine. Foarte puţine persoane se implică benevol şi era nevoie de oameni. Am fost încurajată foarte mult de coordonatorii pe care i-am avut la ISU şi aici în detaşament. Sunt câteva ore pe zi, maxim de două ori pe săptămână. Cea mai mare fericire este atunci când văd oamenii în siguranţă şi când primesc mulţumiri din partea pacienţilor. Este o senzaţie unică. Nu există misiuni uşoare sau grele, toate sunt dificile.  Este aceea adrenalină până la locul intervenţiei, întrebându-mă cum o să mă descurc“, spune Nicoleta Hangan. Botoşăneanca adaugă că nu este împiedicată de lipsa rinichiului şi nici nu se menajează: „Îmi cunosc limitele. Nimic nu este imposibil, totul se poate. Important este să faci bine. Pentru mine este ca şi cum aş face ceva pentru familia mea. Contează să vrem binele celui de alături“.

În momentul de faţă, fiica Elenei Hangan, cea care a beneficiat de rinichiul mamei, se simte bine. Este în clasa a IX-a şi are rezultate foarte bune la învăţătură. A învăţat să lupte de la mama ei, a făcut inclusiv cursuri de dans şi este olimpică la limba şi literatura engleză. „Este un copil care-şi continuă viaţa. Mă bucur să o văd că luptă alături de mine. Suntem foarte apropiate“, precizează Elena Hangan. Botoşăneanca este însoţitoarea legală a fiicei, iar tânăra se află încă sub mediaţie.

„Copilul este bine, este sub supraveghere medicală, facem controale periodice, medicaţia este în permanenţă. Eu sunt însoţitorul ei“, concluzionează Elena Hangan.

Sursa: adevarul


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com