O botoșăneancă a trecut printr-o experiență de coșmar în Italia. A fost închisă în balcon, ținută fără apă și fără mâncare

O femeie de 48 de ani din Botoșani a povestit pentru stiridiaspora.ro coșmarul prin care a trecut într-un orășel mic de pe lângă Catania, Italia.

Totul a început atunci când a primit o ofertă de muncă ca badantă într-un apartament micuț și cochet. Încă de la început, românca a văzut că bătrâna italiancă, în vârstă de 77 de ani, nu o suporta, însă a acceptat toate toanele pentru că avea nevoie de bani, scrie stiridiaspora.ro.

„Nu m-a suportat din prima. Se uita foarte urât la mine, se încrunta tot timpul. Am încercat să o înțeleg pentru că era văduvă de peste 10 ani și nu e ușor să stai singură mereu. Fiul ei, doctor, a hotărât să mă angajeze ca să am grijă de mama lui întrucât soția sa nu mai putea face față cu serviciul, copii și mama-soacră. M-a avertizat de la început că „așa e mama, mai severă, mai rece”. Pe lângă faptul că nu mă suporta, mă mai și certa mereu: că nu e bine cum fac aia, că nu așa se face cealaltă și tot așa”, povestește românca a cărei identitate dorește să fie protejată.

Pentru că avea nevoie de bani, românca s-a conformat și a acceptat toate criticile până într-o zi când italianca a închis-o în balcon.

3 ZILE și 2 NOPȚI de coșmar

„Eram pe balcon, bătrâna dormea. Cum eram cu gândurile mele, aud ușa de la balcon cum s-a trântit și o văd pe bătrână cum îmi arată pumnul. Am rămas mută, stâncă. Nu știam ce se petrece. Am bătut ușor în geamul ușei și i-am făcut semn să deschidă. Bătrâna s-a dus în dormitor să își continue somnul. Am început să strig ușor să îmi dea drumul în timp ce bocăneam tot mai tare. Dar, nimic. Am așteptat. Nu am mai făcut nimic. M-am gândit că după ce se trezește își dă seama de ce a făcut și îmi va deschide. Trecuseră orele, telefonul era în bucătărie și îl auzeam cum vibrează. Nu puteam să răspund”, povestește femeia.

Se făcuse seară și italianca nu dădea niciun semn să vină să descuie ușa balconului pentru a o elibera pe femeie.

„Cred că era în jur de ora 11 noaptea când m-a apucat chiar panica. Îmi era rușine să țip să vină să îmi dea drumul pentru că nu voiam să mă audă vecinii. Nevoile mi le-am făcut într-un colț al balconului, cu toată rușinea spun că nu am știut ce să fac și cum să procedez. Voiam să sar pe geam, dar eram la etajul 3. Mă temeam. Aveam o teamă enormă. Îngrozită eram. Am adormit pe gresie sperând că a doua zi totul va fi bine. Așa am sperat încă alte două zile timp în care m-am tot chinuit să îi spun bătrânei să îmi descuie că dacă nu sparg geamul. „Dar cu ce să îl sparg?” mă gândeam eu în mintea mea. În balcon nu era nimic masiv. Doar câteva flori. Puteam să țip după ajutor pe geam, dar îmi era foarte frică, rușine… eram înspăimântată că aș putea păți eu ceva, copiii mei din România sau bătrâna dacă vine și altcineva să vadă situația. Îmi era sete, foame și bătrâna tot trecea și se uita la mine fără să mai zică nimic. Acum mi-e clar că nu avea toate țiglele pe casă”, a mai spus românca.

Băiatul italiencei a salvat-o pe româncă

De rușine și de teamă, a suportat situația. Se gândea doar la siguranța celor doi copii pe care i-a lăsat acasă în România. O înspăimânta gândul că dacă țipă după ajutor italianca ar putea să pună mâna pe telefon și să facă ceva rău copiilor ei. De aceea a stat pe gresia rece a balconului 3 zile și 2 nopți până când fiul bătrânei a venit în vizită.

„Miercuri la amiază m-a închis și vineri seară a venit băiatul bătrânei în vizită. Când l-am văzut am țipat cum nu am țipat în toate cele trei zile. Deja eram deshidratată, îmi era foarte rău și eram foarte speriată. Băiatul bătrânei când m-a văzut a rămas șocat. Nu știa ce se întâmplă. A descuiat repede ușa, m-a pus pe canapea, mi-a dat apă și m-a ascultat. Nu îi venea să creadă ce a făcut mama lui. Eram nervoasă, panicată, nici nu am reușit să îi spun tot, nici nu voiam să mănânc, voiam doar să îmi iau telefonul, hainele și să plec cât văd cu ochii. M-a rugat să mă calmez și să nu fac plângere la poliție pentru că mama lui este în vârstă și nu ar suporta procese sau chiar închisoare. Să rezolvăm cumva. Nici nu m-am gândit o secundă că aș putea să o denunț, ci doar la copiii mei m-am gândit și la cum să scap fără să audă nimeni din vecini”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *