Primarul comunei „George Enescu“, din Botoşani, a reuşit să convingă mai multe firme din Spania şi Germania să îşi selecteze sute de angajaţi din populaţia localităţii.
Comuna „George Enescu“, din judeţul Botoşani, a fost întemeiată de comunişti în memoria marelui compozitor, născut acum 137 de ani în satul Liveni. În prezen, comuna e locuită de agricultori şi crescători de animale. Mai ales după 1990, locurile de muncă au fost mereu o raritate, iar sărăcia o – realitate.
În aceste condiţii, acum 15 ani, autorităţile locale au găsit o soluţie inedită, care funcţionează şi astăzi, pentru a da locuri de muncă sătenilor şi a ridica nivelul de trai al comunei. Edilul comunei, Angela Toma (PNL), a găsit firme din Spania şi Germania dispuse să angajeze săteni din „George Enescu“. Impresionaţi de hărnicia oamenilor din comună, spaniolii şi nemţii au încheiat parteneriate cu primăria şi au început să angajeze masiv localnici. Toţi oamenii pleacă cu contracte legale şi se întorc mulţumiţi acasă. Autocarele nemţilor şi spaniolilor îi iau direct din faţa casei.
Peste 200 de săteni ajung anual la muncă sezonieră, în aceste ţări iar de atunci comuna a început să se dezvolte. Cei mai muncitori ajung să-şi ridice case, îşi cumpără maşini şi terenuri. „Comuna înfloreşte de la un la altul. Avem oameni harnici, care câştigă o pâine bună acolo, se întorc acasă şi investesc. A fost o decizie foarte bună să creăm aceste legături ferme cu societăţi din aceste puternice ţări europene“, spune primarul Angela Toma, aflată la al şaselea mandat.
„Am cei mai harnici oameni din lume“
Povestea „abonamentului“ la locuri de muncă a început în 2003. „Ne gândeam cum să facem să vină cineva să investească, să poată angaja oameni. Încă nu eram în Uniunea Europană. Atunci s-a invit şansa noastră. Preşedintele unei fundaţii din Spania căuta o persoană din satul Popeni, de pe raza comunei noastre. Am intrat în vorbă şi am discutat despre situaţia economică, despre neajunsuri, despre probleme. Le-am spus că am cei mai harnici oameni din lume“, spune Angela Toma.
După două luni, pe adresa Primăriei „George Enescu“ a sosit o scrisoare din partea autorităţilor spaniole prin care se solicitau mai multe date despre oamenii din comună. Asociaţia „Agricultores Solidarios“ din oraşul spaniol Bellpuig şi-a exprimat intenţia de a angaja oameni din comună. „A fost cea mai bună veste.Am pregătit oamenii şi a fost organizată o adevărată bursă a locurilor de muncă chiar aici în comună. Au venit spaniolii şi au selectat oameni care să meargă. Era un vis împlinit“, spune edilul comunei.
După numai doi ani de la închegarea relaţiilor cu spaniolii, autorităţile locale au reuşit să convingă şi firme din Germania să angajeze oameni din comună. Româniilor le sunt plătite asigurările sociale, transportul, masa şi cazarea. Mai mult, primăria a organizat şi cursuri de limbă spaniolă pentru a-i învăţa pe oameni măcar expresiile de bază.
„Dacă eşti muncitor, te apreciază şi strângi bani“
Oamenii din „George Enescu“ pleacă câte patru luni pe an în Spania sau Germania, pentru a munci în agricultură. În Spania, la curăţat copaci, la cules căpşuni sau alte fructe. În Germania majoritatea pleacă la cules sparanghel. Cei mai muncitori spun că reuşesc să pună deoparte pe lună şi câte 2.000 de euro. „În Germania trebuie să dai repede din mâini. Salariul se calculează pe numărul de lădiţe strânse. Este o normă, dacă o depăşeşti eşti plătit în plus şi este foarte bine“, spune Gheorhiţa Scripniciuc, o femeie care lucrează de mai bine de cinci ani în centrul Germaniei. Soţul acesteia, care a însoţit-o la muncă, spune că cei din „George Enescu“ sunt renumiţi pentru hărnicie. „Acolo dacă munceşti strângi. Dacă te apuci de băut şi fumat, cum fac alţii, este o muncă în zadar“, precizează şi Ilie Scripniciuc.
Pentru aceşti oameni parteneriatul a fost o şansă nesperată. „Erau foarte puţine locuri de muncă aici. Aproape toţi oameni trăiau din agricultură şi crescut animale. De sărăcie am plecat la muncă în străinătate. Am avut un noroc imens cu aceste locuri de muncă. Nu se ivea nimic la orizont. Nu avea nicio speranţă“, adaugă Gheorghiţa Scripniciuc. Acelaşi lucru îl spune şi Ioan Grădinaru, un român care 15 ani pleacă în Spania, în Bellpuig: „Aici eram casnic. Mă ocupam de pământ, de animale. Aşa, cât să trăiesc. A fost o şansă mare de tot să plec în Spania“.
Case, maşini, o viaţă decentă
Cu banii câştigaţi, botoşănenii au început să ducă o viaţă decentă. „Ne-am construit casă, ne-am cumpărat mobilă, maşină. Ducem viaţă de oameni“, spune Ilie Scripniciuc. În plus, acest sistem de muncă sezonieră le convine. Viaţa la ţară nu este foarte constisitoare, aşa că banii câştigaţi în sezonul de muncă la ajunge tot anul şi chiar au şi bani pentru investiţii. „Eu mi-am cumpărat pământ, vaci. Cât sunt acasă am grijă de agricultură, investesc. Altfel banii se duc“, adaugă Scripniciuc.
De multe ori soţiile celor plecaţi în străinătate rămân acasă şi gestionează gospodăriile, dar şi banii trimişi. „Câştigurile sunt bune dar trebuie să şi le gestioneze cineva. Este îmbucurător că oamenii nu vor să rămână acolo şi nici nu se desprind de familii. Muncesc în sezon, câştigă, vin acasă şi investesc. Fac case, cumpără pământ şi animale“, declară şi Elena Grădinaru, soţia lui Ioan. Sate întregi din comuna „George Enescu“ încep să înflorească. „S-a schimbat faţa comunei şi sper ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine“, concluzionează edilul.
Sursa: Adevarul
