Marțea neagră: Aplauze sau … flori (de mină!) pentru Livucu?

Dumitru Toni MonacuCe mai freamăt, ce mai zbucium de când cu propunerea lui Dragnea pentru Palatul Victoria! În presa scrisă, la televiziuni sau pe rețelele de socializare, ideea-surpriză a liderului peste toți morții și viii social-democrați a stârnit reacții dintre cele mai diferite. Disciplinații soldați pesediști au fost de acord  ”in corpore” cu propunerea pentru că – vorba unei reclame – ”știe el baronul ce face!”, neimplicații politic au rămas cu gura căscată  iar opoziția a început contraofensiva de iarnă-primăvară atacând-o pe pupila ”încăfericitului” Livucu Teleormăneanul în zona considerată de ei vulnerabilă tare de tot : etnia și implicit, religia. Eronat! Pentru că orice muritor de pe Pământ care gândește cât de cât, știe – fără să aibă doctorate în teologie – că Dumnezeu e unic! Indiferent cum îl numesc unii sau alții, e UNIC. Așa cum mama este la unii ”mutter” iar la alții ”mother” sau ”mere”! Deasemenea, oricine știe că nu noi ne alegem comunitatea în care venim pe lume ci tot El, Creatorul.

Că religiile sunt mai multe iar cei ce le propovăduiesc sunt și mai mulți, de acord.  Dar de aici și până la a considera că alți semeni ai noștri și-au ales greșit Tatăl,  este o mare distanță și o gravă eroare pentru că niciunui individ nu i s-a cerut, la venirea pe lume, acceptul pentru o zonă în care lumea se închină la Dumnezeu, la Allah sau la Budha. Din aceste considerente, etnia și confesiunea doamnei Sevil Shhaideh sunt elemente fără pic de relevanță pentru orice român care gândește cu capul lui. Ce, dacă până acum am fost  furați de tot felul de ”Escu” autohtoni și creștin-ordocși,  ne-a încălzit cu ceva? Categoric nu!

Românii așteaptă un premier care să știe cu ce se mănâncă o guvernare, un premier care să fie patriot și să țină cu dinții de valorile materiale și morale ale poporului, un premier care să scoată oiștea căruței din gardul sărăciei și să repună țara pe un făgaș normal. Toate aceste condiții nu pot fi înfăptuite decât de cineva care nu mai acceptă să se pună botul la banii publici, de cineva care e pregătit în orice moment să-l tragă de urechi și simultan, să-i ardă un șut în fund oricărui politruc sau  trepăduș care ar încerca așa ceva .

Santa Klaus cel galben-tehnocrat de la Cotroceni ar fi trebuit din prima secundă să fie de acord cu propunerea, fapt care ar fi fost sinonim cu punerea pe umerii lui Livucu a bolovanului greu pe care el, bossul din Alexandria s-a oferit să-l care patru ani. Și dacă după un an nu se va fi întrezărit nimic din ceea ce Livucu a promis în campanie, atunci dragi români, poftiți în stradă la defilare și nu uitați să veniți cu flori. Flori de mină, evident, pentru dat în capul celor care v-au înșelat așteptările. Că numai așa se poate schimba ceva în bine în Românica. Cu vorba bună, nici … vorbă!

Un singur (dar extrem de important!) aspect ar trebui să primeze în cazul unei respingeri de către KWJ a nominalizării PSD : dacă cocoțarea lui Sevil prezintă cea mai mică vulnerabilitate din punct de vedere al siguranței naționale atunci Livucule dragă, spală-te pe cap cu pupila ta cu tot!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *