Inițial aveam de gând să fac o amplă analiză a activității celor 12 parlamentari botoșăneni, care să se concretizeze în acordarea unor note dar, după o judecată mai aprofundată, am renunțat la idee. Era de-a dreptul inutil efortul din moment ce aleșii noștri se încadrează, fără niciun dubiu, în trei categorii mici și … înguste : buni, bunișori și … catastrofe. Discipol al unui parlamentar respectat de toată lumea dar din păcate, dispărut înainte de vreme (Viorica Afrăsânei), actualul lider al social democraților, senatorul Doina Federovici este, fără îndoială, încadrabilă în categoria ”buni”. Dacă voința, înțelepciunea și rutina politică o vor călăuzi corespunzător în dificilul proces de selectare corectă a candidaților pentru alegerile legislative, județul va continua să fie și în continuare vopsit în roșu aprins. În categoria ”binișor”, cu toată indulgența, nu am putut include decât patru parlamentari : Cristian Roman, Tamara Ciofu, Viorel Grigoraș și Costel Șoptică. Despre ultima categorie – ”catastrofe” – nu mai scriu nimic întrucât am risipi, eu – cuvintele în van! – iar dumneavoastră –timpul, pentru a citi ceea ce de altfel, știe toată lumea!
Asta a fost. Revenind la prezent și mai ales la viitor, mă surprinde tenacitatea unor candidați la parlamentare care, invocând cu totul alte argumente decât CV-ul lor, țin morțiș să se cațere pe listă până în zona eligibilă, recurgând la tot felul de mijloace, de la mieunatul pe placul șefilor până la șantajul ordinar. Dacă acest lucru se va întâmpla, acel partid cu siguranță va fi nevoit să sacrifice niște oameni cu mult mai buni iar urmarea va fi lesne de înțeles : patru ani de opoziție! Dacă e să ținem cont de sondajele recente care îi urcă pe social-democrați spre 40 de procente și îi coboară pe liberali sub 30, singura modalitate a galbenilor de a mai fi în cărți la ”parlamentare” e să vină în fața electoratului cu o listă de candidați nepenali, necompromiși, care să aibă capacitatea de a mai aduna niște procente la zestrea săracă de care și-au bătut chiar ei joc, prin cântatul pe două voci începând de la București și până la Puțurenii din deal. Ca să nu mai amintesc de permanentele disensiuni între cei proveniți din PDL și o … așchiuță din ”vechii liberali”, adică tocmai cea care … pupat până la nesaț ghiulul ”Împăratului galben”.
Și la social-democrați și la liberali, mingea se află în terenul (de fapt pe biroul!) șefului de partid local sau sub biroul jupânului de la centru, în cazul unor candidați care forțează lista. De înțelepciunea dar mai ales de slăbiciunile acestor șefi va depinde cine se va califica în finală la … ”Parlamentarii au talent”. Doina social-democrată sau Corul pe două voci al liberalilor!
