Pe la sfârșitul anilor 90, milițianul Mitică Dragomir spunea despre fotbalul românesc din acea vreme că este cu mult înaintea societății dacă e să ținem cont de investiții, condiții, rezultate și performanțe.
Din păcate, peste ani, am realizat că ”Oracolul de la Bălcești” a avut mare dreptate. Încet-încet, fotbalul s-a înghesuit și el pe același palier de demisol pe care se află învățământul, sănătatea, cultura, economia în general, justiția, administrația publică și toate celelalte componente ale societății românești. Asta fiind situația, mă intrigă faptul că două categorii, pături sau … preșuri ale societății nu pricep și nu realizează de nicio culoare acest fapt.
Este vorba despre politicieni care nu știu, nu pot sau nu vor să oprească prăbușirea șandramalei și despre … pușcăriași! Pușcăriași care în urmă cu ceva timp s-au apucat de niște proteste destul de agresive pe motiv că nu beneficiază de condiții ca în țările de frunte ale Europei. Bravos națiune! Adică obiditul norod care muncește din greu (loazele care ard gazul de pomană virând ajutorul social la bodegă nu pot fi numite norod!) pe salarii de mizerie și beneficiază de servicii de trei bani din partea statului nu face eforturi și mai mari pentru a ridica nivelul de confort al borfașilor la standarde europene!
Adică ei care au furat, au violat sau au omorât sunt tratați inuman la ”mititica” în timp ce atâtea pensiuni de patru sau cinci stele stau goale chiar și în plin sezon estival! Revoltătoare poziția celor ”dinăuntru” dar mai revoltătoare mi s-a părut atitudinea televiziunilor comercialo-îndobitocitoare.
În goana după subiecte senzaționale pentru bârfitoarele fără serviciu de la bloc sau pentru mereu-aghezmuiții frecventatori ai bombelor de cartier sau ai magazinelor sătești care vând trotil la pahar, cancerigenele televiziuni au mediatizat atât de mult incidentul încât românul de rând tindea să creadă că următoarea guvernare va fi a pușcăriașilor.
În toată această nebunie, am remarcat poziția corectă, realistă și hotărâtă a ministrului de la Jusitiție, fapt pentru care merită cu prisosință o bilă albă. Cât despre televiziuni, acestora li se cuvin bile negre cam câte intră într-un kilogram de caviar. Caviar care, după mintea unora, ar trebui din când în când să asorteze mesele pușcăriașilor!
