Cum se îmbogăţesc din legumicultură oamenii care au revitalizat claca. Modelul de CAP modern din nordul Moldovei

Foto: Adevarul
Foto: Adevarul

Sătenii din comuna Hilişeu Horia au revitalizat începând din 2012 o tradiţie din anii comunismului care i-a făcut celebri în trecut: legumicultura. Muncesc la comun în serele retehnologizate, în familie sau alături de prieteni, şi scot din pământ bunătăţi 100% naturale apreciate şi peste hotare, scrie ziarul Adevarul. 

În nordul extrem al României există o localitate bătută frecvent de crivăţul rusesc, dar ai cărei locuitori sunt consideraţi printre cei mai mari specialişti români în plantarea şi creşterea tuturor tipurilor de legume şi fructe. Legumicultorii din comuna Hilişeu Horia au trufandale bio într-o perioadă a anului când alţi români abia visează la salată sau ceapă verde. Cămările gospodinelor sunt pline cu zacuscă, tocane, dar şi de ridichi, ceapă verde, salată, morcovi, roşii şi ardei.

150 de hectare în comunism

Foto: Adevarul
Foto: Adevarul

Secretul meştrilor legumicultori de la Hilişeu este, de fapt, continuarea unei tradiţii moştenite în anii comunismului. Autorităţile locale spun că oamenii din Hilişeu s-au priceput mereu la cultivat legume, dar în anii comunismului au învăţat arta cultivării în solarii şi sere, ceea ce le asigură succesul garantat.   „La Hilişeu este o tradiţie aparte privind legumicultura. CAP (n.r. – Cooperativă Agricolă de Producţie) din perioada comunistă, din zona Hilişeu, era printre primele la producţia de legume. Vorbim de 150 de hectare pe care erau cultivate legume în anii comunismului. Pe raza comunei se cultivau cu succes până şi căpşunile. Oamenii de aici au devenit din acea perioadă foarte pricepuţi în legumicultură. Este o tradiţie deja, transmisă din generaţie în generaţie“, spune Ioan Butnaru, primarul comunei Hilişeu Horia.

Tradiţia a fost întreruptă imediat după 1990, când şi-a încetat activitatea CAP locală. Au urmat tentative timide de-a relua legumicultura, însă din cauza deselor inundaţii, culminând cu cele din 2010, nimeni nu s-a mai încumetat să cultive ceva. „După 1989, s-a dus cu CAP. S-a dus toată munca noastră din tinereţe. Învăţătura a rămas, dar nu mai era cu ce să facem solariile. Pământul a fost dat la oameni şi fiecare a făcut ce a vrut cu el. Unii l-au lucrat, alţii nu. Au venit după aceea inundaţiile. Ce ridicai şi puneai, venea apa şi strica tot. Munceai în zadar“, spune tanti Răuţa, o legumicultorare renumită din Hilişeu.

După regularizarea cursului Jijiei în 2012 şi acţiunile de prevenire a inundaţiilor, sătenii din Hilişeu au reluat tradiţia legumiculturii. În toate satele din comună au început să răsară serele, iar oamenii au investit mii de euro în echipamente agricole. Au făcut totul aşa cum au învăţat în perioada comunistă, doar retehnologizând acolo unde era necesar. S-au grupat familiile şi prietenii în CAP de modă nouă, iar legumicultura a început, din 2012 încoace, să reînvie la Hilişeu.

Regii legumelor din nord

Familia Răuţa, gospodari de frunte în satul Hilişeu Cloşca, sunt „un clan“ de legumicultori renumiţi în toată zona de nord a judeţului, dar şi în Moldova. Au învăţat tehnologia solariuiilor şi a legumiculturii de la părinţii lor, care au muncit la vechiul CAP. Ei au dezvoltat acele tehnologii investind în echipamente moderne, precum motocultoare, motosape şi alte mecanizate din domeniul agricol. Şi-au ridicat sere pe tot pământul primit la retrocedările de după 1990.

„Muncesc de mic la legume. Ştiu că mergeam cu tata la CAP şi am învăţat. Apoi ne-am deschis sere. Apoi am cumpărat utilaje moderne să ne fie mai uşor. Şi răsadurile sunt acum mai bune. Din asta trăim, din legumicultură. A fost greu cu inundaţiile, am pierdut mulţi bani, dar acum este bine“, spune Vasile Răuţa, unul dintre cei mai renumiţi agricultori ai familiei.

Vasile are trei sere uriaşe, în care munceşte alături de soţie, copii şi de întreaga familie. Se mai adaugă alte patru serii ale familiei. Fiecare solariu construit costă 8.000 de lei. Mai costă utilajele şi seminţele. „Doar seminţele de ridiche costă peste 120 de lei“, spune sora lui Vasile Răuţa. Familia are o producţie mulţumitoare.

„Întâi punem salată, ridiche, ceapă, iar apoi castraveţi, ardei, roşii. Iese o producţie bună de tot. Respectăm tot ce ştim de la CAP“, spune mulţumit Vasile Răuţă. Legumicultorul din Hilişeu se laudă că marfa sa este 100% naturală.

„Aici nu punem chimicale. Noi lucrăm numai cum se făcea odată. Îngrăsământul nostru este balega de cal sau de vacă, pe care o ţinem pe lângă solarii. Avem secretele noastre, în schimb“, spune zâmbind Vasile.

Dormin trei ore pe noapte“

Pe unul îl dezvăluie, fără prea mare greutate: muncă susţinută de dimineaţă până seara. „Dacă munceşti ai, dacă nu – mori de foame. Noi nu trăim din ajutoare sociale, noi muncim aici. Uneori, prăşeşti cu lama cuţitului, atât de fin trebuie să fie. Vara, muncim de la 11.00 noaptea, că altfel nu putem intra în solariu, şi terminăm la 5 dimineaţa. Dormin trei ore şi o luăm de la capăt“, spune Vasile, arătându-şi palmele, mari şi crăpate, drept dovadă. Din solariile familiei Răuţa ies anual sute de kilograme de roşii, castraveţi, ardei, salată, ridiche şi ceapă.

Un alt producător renumit la Hilişeu, este Dumitru Ungureanu, CFR-ist de meserie. La fel ca familia Răuţa, a împrumut vechea tehnologie a solariilor de la CAP şi a retehnologizat-o: cu motosape, un tractoraş chinezesc şi cu numeroase instalaţii de irigare. Nea Ungureanu povesteşte cum se ridică un solariu la Hilişeu.

„L-am făcut pe schelet de lemn. Sus are policarbonat. L-am dublat cu folie, că policarbonatul protejează de radiaţii, dar nu ţine căldura. Mi-am făcut răsadniţa într-un solar şi am făcut deasupra ei un solar mai mic ca să o protejeze. După ce se dezvoltă suficient răsadurile, le plantez în solarul mai mare“, spune legumicultorul. Familia Ungureanu cultivă aproape orice fel de legumă, inclusiv ţelină, morcovi, gogoşari, roşii sau morcovi.

Lucrează împreună cu prietenii şi cu familia. Olguţa Ungureanu povesteşte că la muncă se adună toţi ca la CAP şi primesc recompensa cuvenită în natură, adică trufandale. Producţia este transformată de mâinile dibace ale gospodinei în zacuşte şi tocane, 100% naturale. „Le fac ca bunicile, pe plită. Nu mă interesează să le fac altfel. Am mâncat toată viaţa de la ele, aşa natural. Eu de ce aş face altfel?“, se întreabă Olguţa Ungureanu.

Piaţa de desfacere, o mare problemă

Cea mai mare problemă a legumicultorilor din Hilişeu este piaţa de desfacere. Concurează cu samsarii în pieţele Dorohoiului, dar nu renunţă. Cei mai mulţi bani îi fac vânzând direct la poartă, şi cu ajutorul faimei de care se bucură. „Vindem aici la poartă. La piaţă sunt samsarii ăştia, cu tot felul de chimicale acolo. Mai degrabă din vorbă-n vorbă, vin şi ne cumpără. Odată ce a luat un client, se duce vestea şi apoi vin şi alţii şi alţii. Mă trezesc cu maşini din alte judeţe aici, care au gustat sau au auzit de la oameni plecaţi din sat, care vin la părinţi sau rude în vacanţe. Am dat şi la oameni plecaţi în străinătate, care au dus acolo, iar străinii au rămas minunaţi de gustul lor şi mai cereau să le trimitem prin intermediul lor. Dar piaţa de desfacere rămâne o problemă. Avem nevoie de stabilitate, să nu fim la ghici, că ne rămâne recolta de izbelişte“, explică Vasile Răuţa.

Sursa: Adevarul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *