Declaraţie surprinzătoare a consilierul local Gheorghe Iavorenciuc. Acesta a afirmat, luni, în şedinţa de Consiliu Local, că în calitatea sa de consilier local îi retrage titlul de cetăţean de onoare câştigătorului din acest an a Premiului Eminescu pentru Opera Omnia. El a spus că există zvonuri cum că poetul Ion Mureşan ar fi fost colaborator al poliţiei politice şi a cerut totodată în plen disocierea, pe viitor, a acordării premiului „Mihai Eminescu” de titlul de cetăţean de onoare a municipiului Botoşani. Iavorenciuc a solicitat o comisie de specialitate din cadrul Primăriei Botoşani care să verifice dacă poetul Ion Mureşan a fost sau nu turnător la Securitate.
„În şedinţa de atunci, am fost numeric compleşiţi de toţi ceilalţi şi nu vreau ca noi, cu toţii, să fi votat în necunoştinţă de cauză şi să fi ajuns în penibil astăzi că nu ştiu ce se întâmplă cu ceea ce votăm. Eu am fost urmărit de Securitate, ştiu ce înseamnă respectiva faptă, ştiu că în cultură s-au aciuat tot felul de proletcultişti, că de la Eminescu încoace am trecut şi prin comunismin. Nu vreau ca noi să punem nişte trădători sau cei care au făcut rău semenilor lor, să acordăm titlul de cetăţean de onoare„, a adăugat Iavorenciuc.
IAVORENCIUC, AI PUS PUNCTUL PE I SI MA BUCUR CA AI INTELES JOCUL PE CARE IL FAC CEI DE LA BUTOANE!
Voi consilierii volati totdeauna in necunostinta de cauza pe cei alesi de clanul dorienilor care fac jocurile pe bani multi dati ca prostii de la primarie fara sa stie unul pentru ce si cine e cel care ia banul si titlul de cetatean de onoare si premiul si pleaca si va lasa cu buza umflata. Asa ca asta don Ghita asta, parca incepe sa dea semne de trezire. dar sa fiti atenti sai puneti o garda de protectie ca ciomagarii mafiei hiperionene ar putea sa-l bata bine si sa-l faca sa taca difinitiv.
3 Aug 2006 – jurnalu di botşăni
Mă refer la Lucian Alecsa, editorialist la Evenimentul de Botoşani, care a fost condamnat şi încarcerat pentru furtul unor cantităţi de cartofi de la …
Din volumul Alcool de Ion Muresan:
PAHAR
Eo noapte feerică.
Luna tremură galbenă şi rotundă în pahar.
Îmi bag degetul în pahar.
Apoi îmi bag mîna pînă la cot în pahar.
Apoi îmi bag mîna pînă la umăr în pahar.
Vodca e rece ca gheaţa.
Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră.
Mai sunt frunze moarte şi rădăcini negre.
Mai este o cizmă de cauciuc spartă.
Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.
Îmi bag capul în pahar.
Vodca e rece ca gheaţa.
Deschid ochii în pahar.
În pahar văd bine şi fără ochelari.
Zic: “Totu-i vis şi armonie”.
Lespedea de piatră este albă cu vinişoare roşii.
Acum văd dihania.
Ao aud cum toarce molcom, ca o pisică.
Îi văd picioarele albastre.
Îi văd coada grozavă ieşind de sub lespedea de piatră.
Lîngă lespedea de piatră curge un izvoraş limpede.
El susură cristalin peste pietricele.
În jurul lui iarba e veşnic verde.
În iarbă cresc flori gingaşe.
În izvoraş înoată copii mici cît păpuşile.
Ei înoată cu mişcări uluitor de iuţi.
Ei înotă îmbrăcaţi în rochiţe şi cămăşuţe şi pantalonaşi în culori vesele.
Sunt îngeraşii de pahar.
Îngeraşii de pahar nu muşcă şi nu fac rău nimănui.
Îmi vine să vomit de milă, îmi vine să vomit de tristeţe.
Îmi vine să vomit gîndind că aş putea să înghit un îngeraş de pahar.
Îmi vine să plîng la gîndul că el ar fi, brusc, foarte singur.
Să plîng la gîndul că el ar plînge toată noaptea cu sughiţuri în mine.
Să plîng la gîndul că el ar putea cînta în mine cîntece de la grădiniţă.
El ar putea cînta, cu o voce subţirică, “Vine, vine primăvara!”.
Cu unghiile înfipte în spinarea dihaniei cobor spre fundul paharului.
Acolo e o lespede de piatră cu vinişoare roşii.
Acum stau lungit pe lespedea de piatră cu vinişoare roşii.
Departe, în pahar, latră un cîine.
E toamnă.
E ziua eclipsei.
Luna rotundă şi galbenă tremură în pahar.
Printr-un ciob de sticlă afumată cu lumînarea văd cum un muscoi negru trece
peste bec.
Cu unghiile înfipte în spinarea dihaniei îi trag capul de sub piatră.
Spinarea ei grozavă şerpuieşte ca trenul printre munţi.
Cu unghiile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea de piatră.
Îngeraşii de pahar se prind de mînuţe şi, cuminţi, dansează în cerc.
Îngeraşii de pahar dansează şi cîntă în jurul nostru.
“Totu-i vis şi armonie”.
Dihania are un ochi al mamei şi un ochi al tatii.
În pahar văd bine şi fără ochelari.
Citesc în ochiul mamei: “Măi, copile, cînd o să-ţi bagi tu minţile în cap?”.
Citesc în ochiul tatii: “Măi, copile, cînd o să-ţi bagi tu minţile în cap?”.
Paharul se strînge ca un cerc de fier în jurul frunţii mele.
Doare.
Capul mi se loveşte de pereţi: unu, doi, unu, doi.
Îngeraşul de pahar, de durere,plînge cu sughiţuri.
Îngeraşul de pahar cîntă în mine cu o voce subţirică: “Vine, vine primăvara!”.
“Totu-i vis şi armonie”.