Cum a reuşit să facă avere un deţinut dintr-o celulă a Penitenciarului Botoşani

detinut monitorul suceava
Ovidiu Rusu: Foto Monitorul de Suceava

„Prima dată am căzut cu furt. Stai aşa oleacă, nu-i bun. Furi două găini şi stai la puşcărie patru ani”. Aşa că s-a reprofilat. Dacă tot e să fie infractor, măcar să fie unul cu cap, îşi începe povestea rădăuţeanul Ovidiu Rusu (34 de ani), tânărul care a reuşit să facă o avere impresionantă dintr-o celulă a Penitenciarului Botoşani.

„Fiind într-o celulă de patru metri pe patru metri, imaginează-ţi ce ai putea face?! Mai ales că prinzi un telefon mobil”, continuă deţinutul Ovidiu Rusu. Are doar patru clase şi provine dintr-o familie cu 14 copii şi totuşi a ţinut prima pagină a ziarelor după ce, în urmă cu mai mulţi ani, a fost trimis în judecată de procurorii DNA Suceava, fiind acuzat că, din celula în care era închis, a prostit zeci de persoane cu sume ameţitoare, contactându-i telefonic pe păgubiţi şi păcălindu-i că este magistrat şi le poate rezolva problemele pe care le aveau respectivii la instanţele de judecată.

A câştigat din spatele zidurilor penitenciarului, susţineau procurorii DNA, peste 100.000 de euro. Şi-a păcălit victimele că prin influenţa pe care o are le scoate rudele de la puşcărie, le scapă de cătuşe sau le rezolvă favorabil dosare aflate pe rolul instanţelor.

Totul, cu ajutorul unui telefon mobil şi a unor ştampile falsificate pe care le aplica pe documentele chipurile oficiale, cu antetul unităţii de Parchet sau a instanţei la care susţinea că lucrează ca magistrat, documente pe care le trimitea victimelor, pentru a le convinge că într-adevăr stau de vorbă cu un ditamai procurorul sau judecătorul.

Anchetatorii nu au reuşit să recupereze decât o mică parte din cei 100.000 de euro. Restul banilor a dispărut fără urmă.

Recent, acelaşi Rusu a fost trimis în judecată şi de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, fiind acuzat că a comis acelaşi gen de escrocherii dintr-o celulă de la subsolul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, în timp era arestat preventiv.

Pare incredibil, însă escrocul din Rădăuţi, care trăgea astfel de ţepe încă de acum aproape zece ani, a reuşit să-l păcălească pe un coleg de detenţie că este procuror sub acoperire şi s-a folosit de nevasta respectivului pentru a-i scoate banii trimişi de o parte dintre victime prin serviciile de transfer bancar.

Într-un alt caz s-a dat chiar managerul unui hotel din Rădăuţi şi s-a folosit tot în acest scop de datele unui tânăr care a răspuns anunţului de angajare găsit în ziare şi chiar a crezut că stă de vorbă cu şeful unităţii de cazare.

 

„Când ies în libertate, s-a încheiat cariera mea de magistrat! Am suficienţi bani pentru a mă întreţine, şi eu şi familia mea”

Ovidiu Rusu a acceptat să stea de vorbă cu reporterii „Monitorului de Suceava”, stabilind întâlnirea în singurul loc în care era posibil, în spatele zidurilor de penitenciar.

Deşi e încarcerat la Iaşi, Ovidiu Rusu a fost transferat recent, pentru o scurtă perioadă de timp, la penitenciarul din Botoşani, unde avea mai multe procese pe rolul instanţelor.

Păzit de un cagulist, rădăuţeanul a acceptat să-şi spună povestea, mărturisind că cei 100.000 de euro din dosarul DNA sunt doar o parte dintre banii pe care i-a câştigat din escrocheriile pe care le-a comis.

„Am puşi deoparte în jur de 700 -800.000 de euro. Investiţi în imobiliare, terenuri. Sunt pe alt nume. Niciodată justiţia din România, doar le-am spus, nu o să-i vadă, nu o să aibă şansa să pună sechestru pe ceva. Când ies în libertate, s-a încheiat cariera mea de magistrat! De ce? Nu mai am nevoie să comit nici un fel de infracţiune. Am suficienţi bani pentru a mă întreţine, şi eu şi familia mea. Am chiar şi o societate sub un alt nume, cu 12 angajaţi. Totodată mai am o sumă importantă de vreo 220.000 de euro daţi prin cămătărie, bani care sunt justificaţi prin  acte notoriale, daţi cu garanţii imobiliare, de unde eu lunar primesc dobândă”.

 

„Nu neg săvârşirea infracţiunilor şi nu spun că sunt nevinovat în vreun fel”

Până să se bucure de libertate, însă, şi de noua viaţă de bogătaş pe care susţine că îl aşteaptă de cealaltă parte a zidurilor puşcăriei, Ovidiu Rusu mai are de aşteptat.

A fost condamnat definitiv în dosarul înşelăciunilor de peste 100.000 de euro la nouă ani de închisoare.

I se pare prea mult, mai ales în condiţiile în care, spune el, şi-a recunoscut faptele.

„Nu neg săvârşirea infracţiunilor şi nu spun că sunt nevinovat în vreun fel. Sunt vinovat întru totul”, explică deţinutul, arătând că nu înţelege de ce, dacă limita de pedeapsă pentru infracţiunile de care a fost acuzat este de la un an şi patru luni la şase ani de închisoare, el a primit şapte ani şi opt luni, adăugându-i-se un spor de pedeapsă un an şi patru luni.

„E o chestiune pe care nici Înalta Curte de Casatie şi Justitie nu mi-a putut-o explica. Consider că sentinţa aplicată de Tribunal şi menţinută de Curte este nelegală şi netemeinică”, susţine el, trântind pe masă motivarea sentinţei care cuprinde 152 de pagini.

 

„Ştampilele false cu  Preşedinţia României, Camera Senatului, Camera Deputaţilor, cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală sunt şi acum la mine. Mă plimb cu ele prin penitenciar, în buzunar”

A doua sa supărare e legată de condamnarea recentă a fratelui său, Cristinel Silvestru Rusu, tot în dosarul DNA Suceava, la patru ani de închisoare de către Tribunalul Suceava (n.r.-sentinţa nu este definitivă)

Anchetatorii l-au trimis în judecată pe fratele deţinutului „magistrat”, susţinând că respectivul a fost complice în toată această poveste a escrocheriilor de peste 100.000 de euro.

Practic, arătau anchetatorii în rechizitoriu,  Cristinel Silvestru Rusu l-a ajutat pe Ovidiu Rusu să falsifice la calculator documentele care ulterior erau trimise victimelor cu antetul şi ştampila, contrafăcute, ale unităţilor de Parchet ori, după caz, ale instanţelor de judecată.

Deţinutul „magistrat” explică însă că fratele său nu a ştiut nici o clipă  la ce folosesc acele documente şi doar a scris la dictare, la rugămintea fratelui său care se afla închis în penitenciar: „Greşeala mea a fost că eu am apelat la frate-miu, pentru ca el să scrie acele hârtii la calculator. Care hârtii, menţionez, nu erau cu nume, prenume, era un fel de formular tipizat, fără nume, fără date de naştere, fără date de stare civilă, fără nimic. El mi le trimitea la penitenciar prin plic poştal, iar aici eu le ştampilam, eu le semnam, eu le puneam în plic, eu le trimiteam persoanelor vătămate pentru a fi credibilă povestea că domnul procuror sau judecător la data respectivă ar fi rezolvat cauza”.

Ovidiu Rusu arată că fratele său a fost o victimă a procurorilor anticorupţie care s-au răzbunat pe el pentru că nu a vrut să dea declaraţii mincinoase împotriva directorului de atunci al penitenciarului, Marius Hliban, cum că ar fi luat de la acesta suma de 20.000 de euro, pentru a-l favoriza pe fratele aflat după gratii.

„Cei de la DNA spun că eu nu aveam cum să deţin ştampile în penitenciar. La percheziţiile făcute la acea vreme în camerele de penitenciar nu au găsit nici o ştampilă. Doar o foaie A 4, unde erau imprimate toate modelele de ştampile, inclusiv Preşedinţia României, Camera Senatului, Camera Deputaţilor, ş.a.m.d. Toate…Mai puţin ştampila. Îi informez că şi cum e la mine, fraţilor. Cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -secţia penală. (reporter- Pe care ai falsificat-o tu?) Categoric. Eu le pun la dispoziţie ştampilele. Le scot de undeva de la penitenciarul Iaşi, din interior, să le demonstrez cât de deştepţi sunt, pe când un infractor se plimbă prin penitenciar cu ştampilele în buzunar”, mărturisește Ovidiu Rusu, susținând nevinovăția fratelui său.

 

„Nu îmi pare rău că i-am înşelat pe oameni. În România se câştigă bani frumoşi pe naivitate”

Ovidiu Rusu declară că a început să înşele lumea pe bandă rulantă, dându-se procuror ori judecător, după ce a fost închis pentru infracţiuni mărunte, în loc să i se dea o nouă şansă: „Staţi aşa oleacă, eu de după gratii o să vă demonstrez că sistemul vostru de detenţie este o verigă slabă, de care eu pot să mă folosesc pentru a produce bani, pentru a mă îmbogăţi. Nu îmi pare rău că i-am înşelat pe oameni, îmi pare rău atâta, pentru că sunt naivi. La un moment dat, când eram mai tânăr, am vrut să plec în străinătate, dar văzând că în România se câştigă bani frumoşi pe naivitate, normal că am rămas aici”.

Escrocul din Rădăuţi mărturiseşte cum îşi păcălea victimele: „Eu dacă aflam de cazul tău, de exemplu, că eşti cercetat penal, nu aveam cum să am numărul tău sau să găsesc numele tău pe internet. L-am sunat pe deputatul cutare sau pe senatorul cutare, dacă era o persoană importantă şi ştiam că are legătură cu victima. Sunam: <alo, bună ziua>. Mă recomandam procuror sau judecător, îi lăsam două numere de telefon, <comunicaţi-i-le domnului cutare, să mă contacteze>. Asta era plasa în care cădeau ei, fără a mai verifica dacă într-adevăr pe firul celălalt este persoana respectivă. Dădeau curs vorbelor mele, iar în momentul în care informaţia ajungea la partea vătămată, acea persoană zicea că <totul e în regulă, că doar am primit numărul de telefon de la dl deputat, de la domnul primar sau de la domnul senator, înseamnă că totul e ok>,nu mai aveau curaj să întrebe altceva. Eu treceam direct la subiect cu dosarul lui. Şi îi ceream 10 mii, 20 de mii, 30 de mii, el nu mai spunea nu, cum, dacă domnul deputat mi-a recomandat, sau domnul senator”.

 

„Am luat informaţii secrete de la procurorul general Daniel Marius Morar. I-am spus că sunt şeful Poliţiei Române”

A trecut deja o oră de când stăm de vorbă faţă-n faţă, cu mascatul de la trupele speciale lângă noi şi reprezentantul Penitenciarului Botoşani.

Ovidiu Rusu povesteşte că în toamna lui 2012 a vrut să-l escrocheze, tot din penitenciar, şi pe un cetăţean arab învinuit într-un dosar cu fraude de 22 de milioane de euro.

Dosarul se afla la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pentru a afla informaţiile necesare în comiterea înşelăciunii, mărturiseşte deţinutul magistrat, l-a sunat chiar pe procurorul general la acea vreme, Daniel Marius Morar.

„M-am recomandat că sunt şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă. Discuţia a durat aproximativ 40 de minute, iar Morar mi-a dat detalii din acel dosar penal. La o zi, două, au venit şi mi-au făcut percheziţii în celulă şi mi-au luat telefonul”, se uită zâmbind spre gardianul cu cagulă pe faţă, ca şi cum acesta ar şti de acele percheziţii.

Am verificat la Parchetul General dacă există un dosar penal pe numele lui Ovidiu Rusu, pentru uzurpare de calităţi oficiale, însă informaţia a fost infirmată.

Acelaşi răspuns şi de la Parchetele judecătoriilor de sector din Bucureşti, acolo unde ar fi putut ajunge un astfel de dosar.

„N-are cum să ajungă dosarul pe rol pentru că se face de ruşine domnul Morar, pentru că a divulgat secretul profesional… Eu cu informaţiile respective am încercat să-l escrochez pe arab, acesta ştiind că sunt chestorul Petre Tobă. Nu am reuşit, că a intrat SRI-ul pe fir…”, răspunde Ovidiu Rusu când i-am spus că de la Bucureşti nu se confirmă povestea sa.

Îl întreb: „Dar cum de nu şi-a dat seama procurorul general că nu era la telefon şeful Poliţiei Române? Bănuiesc că au mai vorbit între ei”

-„Cum v-am spus, sunt naivi. Ei gândesc că dacă sunt în funcții sus-puse, pe ei nu îi poate înşela nimeni. Dimpotrivă, cad cel mai uşor oamenii care fac parte din sistemul judiciar, judecători, procurori. Ei nu gândesc niciodată că cineva ar îndrăzni să le dea telefon să îi înşele”.

 

„Anul ăsta sunt în libertate, cu toate că mi-au dat nouă ani”

Deşi ar mai avea ani buni de stat după gratii, Ovidiu Rusu e optimist: „Anul ăsta sunt în libertate, cu toate că mi-au dat nouă ani”.

Îmi explică imediat şi ce calcule a făcut: „Am un an şi şase luni de când sunt închis. Interesul meu e sa fac contopirea pedepselor, cu cea făcută anterior de patru ani şi jumătate, şi în condiţiile astea intru în comisia de eliberare condiţionată”.

 

Vrea să deschidă o fundație umanitară. Să-i ajute pe săraci, cu banii furaţi de la bogaţi

Deţinul „magistrat” şi-a făcut deja planuri referitor la ce o să facă când o să fie în libertate.

„După ce mă eliberez, intenţionez să deschid o fundaţie umanitară, lăsând orice speculaţii de escrocherie la o parte, orice înşelăciune, şi banii pe care i-am câştigat în momentul de faţă vreau să îi administrez în folosul celor săraci.  Adică am luat banii de la cei bogaţi şi am să-i folosesc pentru cei săraci”, îşi prezintă Ovidiu Rusu planurile. „Ca Robin Hood…”, îl completează un coleg de-al meu. „Nu ştiu cine e”, răspunde sec deţinutul.

Moralitatea îl copleşeşte şi continuă pe aceeaşţi direcţie:  „Voi avea o viaţă modestă, ca orice cetăţean, o casă, o maşină normală, o firmă prin care să-mi pot câştiga existenţa, ca să nu mai fiu nevoit să comit infracţiuni. Deja am 34 de ani, e vârsta la care consider că orice persoană ar trebui să aibă familie, copii şi să lase toate infracţiunile deoparte, pentru că astea, ce-am făcut eu până la 33 de ani, sunt copilării”.

Escrocheriile lui Ovidiu Rusu ar putea fi cu siguranţă scenariul unui bestseller sau al unui film de succes. El e de acord. Rămâne de văzut dacă într-adevăr cariera sa de magistrat s-a încheiat sau nu, mai ales că, în ciuda calculelor sale, mai are de stat ani buni în puşcărie. Vorba lui: „Fiind într-o celulă de patru metri pe patru metri, imaginează-ţi ce ai putea face?! Mai ales că prinzi un telefon mobil”.

 

Ar renunţa la toată averea, pentru libertate

Dacă la începutul interviului era cu pieptul în faţă, lăudându-se cum a reuşit să se îmbogăţească din spatele gratiilor, sacrificându-şi, ce-i drept libertatea, şi cum va trăi ca un nabab din sutele de mii de euro strânse în urma escrocheriilor, spre finalul întâlnirii noastre la penitenciar, Ovidiu Rusu şochează din nou:  „Banii nu aduc fericirea. În momentul de faţă, dacă oricine ar veni şi ar spune <fii atent: te scutesc să mai faci atâţia ani de puşcărie”, ai cuvântul meu că i-aş preda toată averea, dar să am garanţia că mă pune în libertate şi ies cu mâinile în buzunar… curat>”.

 

350.000 de euro, comisionul „procurorului general” din afacerea cu proiecte Sapard

La un moment dat, scoate un nou teac de hârtii şi începe să-mi fluture prin faţă mai multe comunicări de la unităţi de Parchet, înşiruind mai multe numere de dosare penale.

Înţeleg că e vorba de un alt dosar de înşelăciune, în care e cercetat şi în care prejudiciul se estimează la două milioane de euro.

„Din 2009, dosarul ăsta se plimbă de la un Parchet la altul.  Este vorba de proiecte Sapard care au fost introduse de mine, care mi-am atribuit diverse funcţii de stat în România şi prin influenţa pe care am avut-o, la telefon, s-au dat curs unor dosare de Sapard. Banii au ajuns la un investitor din judeţul Suceava, prin programul Sapard. La data respectivă, omul era interesat de un proiect, de tip finanţare europeană. În perioada 2008-2009 se auzea de finanţări nerambursabile. Dumnealui ştia că eu sunt procuror general al României la data respectivă, ştia că sunt Daniel Marius Morar, atunci categoric fiind relaţia amicală de prietenie, am spus că hai că intervin să vedem dacă vă poate primi proiectul la Agenţia Sapard Bucureşti. Acolo, prin influenţa telefonică, recomandându-mă cine sunt, categoric dumnealor au urgentat favorabil avizarea documentelor, iar ulterior, la şase luni mai târziu, după instrumentarea proiectelor, s-au primit banii prin Banca Naţională a României. Din toată afacerea respectivă, eu mi-am luat 350.000 de euro”, se „spovedeşte” Ovidiu Rusu referitor la acest subiect.

Sursa: Monitorul de Suceava

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *