Pe bune, din apa se poate fura la fel, daca nu mai mult, ca-n codru. Marturie sta activitatea Companiei Nationale de Administrare a Fondului Piscicol, care e institutia stapina pe tot ce da din coada in apele de stat. Si care da la stat, anual, o plasa de vreo 100 de miliarde de lei vechi (10.000.000 RON).
Si ca tot veni vorba de pesti, tot aud zicindu-se (si chiar si eu folosesc) expresii gen: rechinii care submineaza economia nationala, rechinii locali, rechinii protejati de Guvern etc.
Ce nedreptate! Ce avem cu bietii rechini? De ce ne batem joc de ei, bagindu-i in politica, in afaceri de tot felul, cind ei, saracii, nu stiu decit una si buna, sa vineze numai in mare, cum au invatat din tata in fiu? Asta-i meseria lor, asa-si cistiga ei, cinstit, piinea cea de toate zilele, adica pestele cel de toate zilele. S-ar putea sa fie chiar o cacealma.
In timp ce noi vorbim de rau rechinul, alte vietati sint, de fapt, raspunzatoare de marile hotii, fara ca macar sa fie banuite. Uite, gingasul fluture.
Cine s-ar gindi vreodata ca fluturele ar fi in stare sa prade majoritatea apelor din
Pe cel mai tare vierme de fluture il cheama Corneliu Popescu. 
Si acest vierme a fost ouat de Flutur (Gheorghe) in functia de director al Companiei Nationale de Administrare a Fondului Piscicol. Sa ne intelegem.
Penelistul Gheorghe Flutur ajunsese ministru al Agriculturii si a dorit sa-si puna un pupil de-al sau, din PNL-ul moldovean, in fruntea CNAFP-ului, organism subordonat Ministerului Agriculturii. Mai departe, sub aripioara protectoare a fluturelui-sef, viermele a crescut si a inceput sa roada la greu tot ce a intilnit banet in jurul lui. Si slava Domnului, avea ce roade.
CNAFP-ul e stapin pe vreo 70.000 de hectare de apa, plus Dunarea si Marea Neagra. Oricine vrea sa pescuiasca (ca sport sau ca business) trebuie sa plateasca la Companie. Tot banul strins se imparte in doua gramezi: una mare, care merge la bugetul de stat; alta, micuta, care ramine in conturile CNAFP-ului ca sa-si plateasca personalul, cheltuielile inerente unei institutii.
Cel putin asa ar trebui sa fie. In practica, totul se imparte intr-o gramada mare, care ramine la Companie, si un nimic, care merge direct la bugetul de stat.
Cum e posibila performanta de a nu da nimic la stat, cita vreme CNAFP-ul stapineste o comoara a statului? Simplu. V-am zis, cu ajutorul viermelui Corneliu Popescu, care are ca tel sa cheltuiasca cit mai mult din banul destinat bugetului de stat.
Deja v-am prezentat in numarul trecut citeva din reusitele sale, pe care le reluam foarte pe scurt: mobilier nou, de 120.000 RON, achizitionat printr-o licitatie de fatada; sediu nou, de 20.000 de euro pe luna, ales fara licitatie, ca sa nu se vada ca se putea lua unul similar cu maximum 10.000 de euro/luna; angajarea unui cabinet de avocatura, platit cu vreo doua miliarde de lei, desi CNAFP-ul avea propriul departament juridic. Si fiindca talentul lui Popescu nu putea trece neobservat, s-a facut vorbire despre faptele lui si intr-un raport din 2006 al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii. In loc sa se lase cu niscaiva dosare penale, datele din raport au fost interpretate ca niste atuuri ale viermelui lui Flutur.
Ca, deh, se vedea clar ca omul este expert in smen, ceea ce conteaza cel mai mult intr-o asemenea functie. Ca atare, nici Popescu, nici subordonatii lui directi nu au avut de suferit nimic in urma raportului, care a fost tinut la secret si pe care vi-l prezentam in premiera.
Meritele de miliarde ale lui Popescu
In primul rind, viermele nu incaseaza bani de la firmele carora CNAFP-ul le-a dat dreptul de pescuit. Raportul a semnalat un prejudiciu de 1,77 miliarde de lei, din cauza unor contracte de concesiune dezastruoase, din care nu s-a incasat redeventa. Gaura de 214 milioane de lei, din cauza unor contracte de arenda, cu redeventa neachitata.
Alta, de 106 milioane de lei, din cauza aceleiasi redevente neachitate, in cazul unor contracte de asociere. O suprafata de 3.985 de hectare din domeniul statului a fost atribuita gratuit unor firme, aspect constatat si de Curtea de Conturi a Romaniei.
Apoi, prin neincasarea contravalorii investitiilor privind refacerea potentialului piscicol, statului i-au mai cazut din buzunare 3,6 miliarde de lei. Aici ar trebui sa va dam niste date concrete, ca poate mergeti la pescuit si nu intelegeti de ce nu pica nimic in undita, de ce nu mai are balta peste.
Conform legilor si conditiilor de licitatie, firmele care vor sa ia in concesiune sectoare de Dunare trebuie sa faca investitii de repopulare cu puiet in zona in care pescuiesc. La licitatie se fixeaza aceste obligatii in functie de fiecare sector, in functie de speciile specifice unui anumit tronson al fluviului.
CNAFP-ului ii revine sarcina de a urmari daca aceste repopulari au avut loc. Cind colo, CNAFP-ul ce-mi face? Scrie la raportul Corpului de Control: "Pentru refacerea potentialului piscicol, concesionarul s-a angajat sa introduca anual 5.000 de alevini de sturioni si 1.000 kilograme de puiet crap si somn. Aceste cantitati au fost modificate prin anexe la contract, nesemnate, in defavoarea CNAFP si la valori exagerat de mici si neconforme cu realitatea" (sublinierea apare si in raport, ca sa vada si cel mai chior procuror din tara asta – dar se pare ca procurorii, chiar daca vad, nu stiu sa citeasca rapoartele Corpului de Control al Ministerului
Agriculturii). Urmeaza detaliat in raport dezastrul. In sectorul 9 Dunare, concesionarul, firma Ridalcoom SRL, nu a investit in 2005 nici un leu pentru populare. In sectorul 10 Dunare, Asociatia Pescarilor Abranus a uitat de obligatia de a popula zona cu 45.000 de larve de stiuca. In sectorul 11, la fel.
Asociatia Zimpesco Zimnicea, dupa ce a strins navodul, a uitat ca avea obligatia sa planteze unde a pescuit 5.000 de bucati stiuca si vreo 500.000 de bucati larva salau. In sectorul 12 si mai nasol. SC Malageanu SRL si SC Geo & Olt SRL din Corabia si-au bagat carasul in ea de Dunare si nu si-au respectat deloc obligatia de a popula zona. Aveau de plantat nu mai putin de 2.000 de kilograme de puiet.
Si astea sint lucruri destul de complicate, asa ca hai sa trecem la chestii mai simple, hotii pe intelesul tuturor. Spre exemplu, cu privire la lacul Mihailesti, intins pe citeva sute de hectare, CNAFP-ului i-a dat la calcul o productie totala anul trecut de vreo 350 kg de peste. Nici nu-i mare greseala, in fond au omis citeva zerouri.
Dar zerourile mincate aici le-au pus in alta parte. Au aparut in dreptul lacurilor Sarulesti si Darvari, pe care se face pescuit sportiv si comercial deopotriva si care in hirtoagele CNAFP figurau pe anul trecut cu productie 0. Orice pelican de balta s-ar prinde ca e facatura productia raportata de CNAFP.
In fond, e o alta plasa pescareasca intinsa statului, cu voia Companiei. Pescuitul comercial se taxeaza cu 10% din incasari, iar 10% din zero da fabuloasa suma de 0 lei livrata la buget, de pe doua mari lacuri exploatate masiv.
Cind este sa stringa bani pentru buget, nu se pricepe, dar cind este sa cheltuiasca din banul destinat bugetului de stat, Corneliu Popescu este un real expert. Citeva exemple, la poluri opuse. Popescu stie sa cheltuiasca si mult deodata si mult, dar cu tiriita. Pe linga cheltuielile mari prezentate in prima parte, se remarca si cheltuieli enorm de multe, dar marunte si foarte diverse.
Amintim organizarea de mese festive de Craciun, cu 80 de colindatori, in valoare de 8.000 RON. Dar in primul rind trebuie spus ca Popescu este directorul Companiei si in acelasi timp este si presedintele Consiliului de Administratie al ei. Cu alte cuvinte, ce propune directorul, Consiliul aproba negresit.
Astfel a reusit Popescu sa-si dea un bonus salarial de 12.000.000 de lei lunar pentru suportarea cheltuielilor de cazare in Bucuresti si patru deplasari in comuna Sulita din judetul Botosani, unde-si are domiciliul fix.
In hotarire se zice: "Consiliul aproba acordarea domnului Popescu a sumei de…"si "Aducerea la indeplinire a prezentei hotariri se va face de directorul general al CNAFP", adica acelasi Popescu. Cu aceasta indemnizatie de demnitar, desi nu e demnitar, Corneliu Popescu ar fi trebuit sa-si poata achita lejer cheltuielile.
Dar nu se multumeste cu atit si isi deconteaza pe CNAFP tot ce cumpara. Astfel a ajuns compania care administreaza piscicultura sa cumpere asa: pasta de dinti, ca sa aiba cu ce se spala stiucile, pentru o dantura mereu sanatoasa, cum ii sta bine unui peste rapitor. After-shave, pentru somnii care obisnuiesc sa-si faca mustatile in furculita.
Portocale, struguri si mere pentru pestii care fac sport si au nevoie de vitamine. Crema de ghete pentru elegantii nisetri. Basca, pui la rotisor, bulete de cascaval, salata pentru bibani. A achitat taxa TV, a platit taxa de salubrizare si intretinere pentru un apartament de lux, desigur subacvatic.
Totul, atit cheltuieli fabuloase, cit si incasari la limita lui 0, a fost facut pe spezele bugetului. La recomandarea raportului intocmit de Corpul de Control, dar si la o sumara cercetare a averii acumulate (apropo, nu are actualizata declaratia de avere din 2005), Corneliu Popescu ar putea ajunge dupa gratii.
