Modelul european ECMWF anticipează o posibilă perturbare majoră a vortexului polar din stratosferă la începutul lunii noiembrie, care s-ar putea chiar împărți în două părți. O asemenea evoluție ar putea influența circulația atmosferică în emisfera nordică și ar putea modifica condițiile care favorizează pătrunderea aerului rece în următoarele săptămâni, relatează Focus News.
Totuși, acest lucru nu înseamnă neapărat că Europa sau America de Nord se vor confrunta cu o iarnă aspră, scrie Meteo Balkans, citat de Focus News.
Interesul pentru această prognoză este legat și de evoluția așteptată a fenomenului El Niño în sezonul de iarnă actual. Deși acest fenomen influențează semnificativ circulația atmosferică globală, el nu determină în mod direct și fără echivoc vremea din fiecare regiune, citează StirileProtv.
Vortexul polar este un sistem amplu de circulație a aerului din jurul Arcticii, care se manifestă atât în stratosferă, cât și în troposferă pe timpul iernii. Vortexul polar stratosferic se intensifică, de regulă, în sezonul rece, când diferența de temperatură dintre regiunile polare și latitudinile mai joase crește.
Atunci când vortexul este puternic și bine organizat, vânturile de vest din stratosferă sunt, în general, mai intense. În anumite condiții, însă, circulația poate slăbi considerabil sau poate fi perturbată.
Unul dintre cele mai importante procese în acest context este încălzirea stratosferică bruscă (SSW). În timpul acestui fenomen, temperaturile din stratosfera polară cresc rapid într-un interval relativ scurt, iar vânturile de vest se pot slăbi semnificativ sau chiar își pot schimba direcția.
În unele cazuri, vortexul polar este deplasat din poziția sa obișnuită, iar în altele se poate împărți în două vortexuri distincte. Aceste procese pot modifica circulația atmosferică și pot crește probabilitatea unor perioade reci de durată în anumite regiuni ale emisferei nordice.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că fiecare încălzire stratosferică duce la o iarnă rece la suprafața solului. Influența proceselor din stratosferă asupra vremii de la nivelul solului depinde de evoluția circulației atmosferice în săptămânile următoare.
Potrivit scenariului analizat, ECMWF ia în calcul o perturbare mai puternică a vortexului polar la începutul lunii noiembrie decât în cazul unei slăbiri temporare obișnuite.
O asemenea posibilitate merită urmărită, dar trebuie evaluată pe baza prognozelor de ansamblu, nu doar a unei singure simulări. În cazul prognozelor stratosferice pe termen lung, incertitudinea rămâne semnificativă, iar următoarele actualizări ale modelelor pot modifica atât intensitatea estimată, cât și momentul unui eventual eveniment.
Dacă la începutul lunii noiembrie se va produce o încălzire stratosferică importantă, iar vortexul polar va fi puternic perturbat, acest lucru ar putea crea premisele unor schimbări în circulația atmosferică în a doua jumătate a lunii noiembrie și în decembrie.
Efectul nu este însă neapărat imediat. În cazul unor evenimente, semnalul din stratosferă se propagă spre troposferă în decursul câtorva săptămâni. În alte situații, influența este mai slabă sau dificil de diferențiat de variabilitatea naturală a atmosferei.
Unul dintre argumentele principale ale ipotezei analizate este că nici măcar un episod puternic El Niño nu garantează o iarnă blândă în toate regiunile emisferei nordice.
El Niño reprezintă o încălzire periodică a apelor de suprafață din partea centrală și estică a Oceanului Pacific ecuatorial. Acesta modifică circulația atmosferică în zona tropicală și poate influența curentul-jet, distribuția precipitațiilor și anomaliile de temperatură din diferite regiuni.
Legătura dintre El Niño și vremea de iarnă din America de Nord nu este însă una directă și uniformă. Un rol important îl au și Oscilația Nord-Atlantică (NAO), Oscilația Arctică (AO), starea vortexului polar, anomaliile temperaturii oceanelor și variabilitatea naturală a circulației atmosferice.
Prin urmare, chiar și în condițiile unui El Niño puternic, sunt posibile pătrunderi importante de aer rece și furtuni de iarnă severe. Întrebarea esențială nu este doar dacă va fi frig, ci și unde, când și cât timp se va menține acesta.
În ipoteza analizată se acordă o atenție deosebită altor două oscilații pe termen lung ale temperaturilor oceanelor: Oscilația Decadală a Pacificului (PDO) și Oscilația Multidecadală a Atlanticului (AMO).
Faza negativă a PDO este asociată cu un anumit tipar al anomaliilor de temperatură în partea de nord a Oceanului Pacific. În anumite condiții, această distribuție poate favoriza formarea unor creste de presiune atmosferică la latitudini nordice, care pot interacționa cu circulația polară.
Totuși, faza negativă a PDO nu înseamnă, prin ea însăși, că vortexul polar se va împărți în mod inevitabil în două părți. Pentru o asemenea evoluție contează distribuția concretă a temperaturilor oceanice, undele atmosferice și dinamica stratosferei.
AMO descrie variațiile temperaturilor din Atlanticul de Nord pe perioade de mai multe decenii. Influența sa asupra condițiilor de iarnă din estul Statelor Unite este complexă și nu poate fi folosită separat pentru a realiza o prognoză fiabilă pentru sezonul următor.
Un alt factor este oscilația cvasi-bienală (QBO), adică alternanța vânturilor de est și de vest din stratosfera ecuatorială. Aceasta poate influența probabilitatea anumitor interacțiuni dintre undele atmosferice și vortexul polar.
Cu toate acestea, nici faza QBO și nici combinația sa cu El Niño nu determină în mod clar și neechivoc cum va fi iarna.
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Botosaninews.ro.
© Copyright Botosaninews.ro | Gazduit de SpeedHost.ro | Realizat de DowMedia
