FOTO Bijuteria de lemn din județul Botoșani. Cum păzește comunitatea un monument istoric de la 1778

La doar câțiva kilometri de drumul național care leagă Botoșaniul de Dorohoi, timpul pare că s-a oprit în loc. În satul Prelipca, comuna Văculești, ascunsă printre copaci bătrâni, veghează Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”. Nu este doar un lăcaș de cult, ci o veritabilă capsulă a timpului, recunoscută oficial ca monument istoric de importanță locală sub codul LMI BT-II-m-B-02005. În spatele bârnelor sale înnegrite de vreme se ascunde o poveste fascinantă despre boieri de altădată, meșteșugari geniali și o comunitate care refuză să își lase trecutul să piară.

Istoria acestui loc se scrie cu cerneală veche încă din anul 1778. Atunci, într-o Moldovă aflată la răscrucea marilor imperii, boierul local Constantin Stroici și soția sa, Anastasia, decideau să ridice din temelii o biserică din trunchiuri de stejar. Câțiva ani mai târziu, în 1783, Banul Ghițescu și soția sa, Profira, desăvârșeau opera, adăugându-i podoabele interioare și aura unui centru spiritual boieresc.

Timp de aproape un secol, soarta bisericii a fost strâns legată de moșierii locului. Însă testul adevărat a venit odată cu reformele lui Cuza din 1864, când lăcașul a fost trecut în grija exclusivă a comunității. Fără averi boierești în spate, țăranii din Prelipca au preluat ștafeta credinței. În 1926, într-o perioadă în care satele românești își lingeau încă rănile după Primul Război Mondial, localnicii au strâns ban cu ban și au restaurat complet biserica, demonstrând că legătura lor cu acest pământ este de neclintit.

Spre deosebire de alte monumente istorice din România care devin ruine uitate sau simple piese reci de muzeu, biserica din Prelipca este vie. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” rămâne centrul vital al comunității din Văculești. Aici se botează copiii, se cunună tinerii și se plâng bătrânii satului, respectând cu sfințenie tradițiile pascale și datinile de hram.