Protopopul Partenie Apostoaie, mesaj către tineri la început de an școlar. „Să nu fugiți în lumea virtuală! A rezolva o problemă nu înseamnă a fugi de ea”

Într-o societate tot mai fragmentată de mirajul rețelelor sociale și de un ritm alert al schimbărilor tehnologice, începutul noului an școlar readuce în prim-plan o temă fundamentală, și anume criza de repere morale în rândul tinerilor. Părintele protopop Partenie Apostoaie, parohul Bisericii Vovidenia, a vorbit în fața credincioșilor despre superficialitatea din ziua de astăzi și despre lipsa unor exemple pozitive în viața tinerilor și nu numai. El a vorbit despre „Școala ca o mireasă, educația ca o nuntă, cartea ca o prietenă.”

La fel cum un invitat la o nuntă regală este exclus dacă nu poartă veșmântul adecvat, și în viața civilă sau spirituală simpla deținere a unui statut (fie el certificatul de botez sau o diplomă de studii) rămâne inutilă dacă haina nu este întreținută.

„Greutățile sunt mari, dragi tineri, întotdeauna provocările parcă ne surprind și ne găsesc pe nepregătite, dar să nu fugiți în lumea virtuală! A rezolva o problemă nu înseamnă a fugi de ea, ci a încerca cu adevărat să-i descoperi tainele, să o descifrezi și, încetul cu încetul, să o rezolvi”, este semnalul de alarmă transmis tinerei generații.

De asemenea, și cei maturi au nevoie să citească, să înțeleagă, să descopere, spune părintele Apostoaie.

„Atunci când avem o bucurie, să știm cine este Izvorul bucuriei, să vedem dedesubturile bucuriei, tainele evenimentului respectiv. Iar când ai un necaz, o boală, o ispită, o greutate, să vezi cine stă în spatele acelei greutăți: „Ce trebuie să învăț eu din eșecul pe care îl am în viață? Ce trebuie să înțeleg eu, din punct de vedere duhovnicesc, din bucuria, din provocarea sau din ispita care stă în calea vieții mele?”. Tot ceea ce ni se întâmplă nouă este ca o lecție de viață, din care trebuie să învățăm mult și să ieșim și biruitori. De aceea, creștinul, nu doar tânărul, este chemat permanent să deschifreze tainele Împărăției lui Dumnezeu, așa cum spune Mântuitorul către Apostoli: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, vouă vă este dat să cunoașteți ceea ce lumea nu cunoaște”. Noi suntem aceștia, creștinii care suntem chemați să gestionăm, să descifrăm toate întâmplările, greutățile sau, pe de altă parte, bucuriile acestei vieți, să vedem tainele, să vedem dedesubtul problemei și să ne folosim duhovnicește, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Să culegi rațiunile divine din tot ceea ce se întâmplă în viața ta, bun sau mai puțin bun””, a adăugat preotul.

Mesajul părintelui protopop către copii

„Dragi copii, fiecare dintre noi și fiecare dintre dumneavoastră, fiecare om, de altfel, vrea să fie puternic, vrea să fie bogat, vrea să fie independent. Cartea, educația, formarea pe care trebuie să o împliniți în decursul tinereții și nu doar atunci, ci în toată viața, te fac liber, te fac bogat, te fac puternic. Vrei cu adevărat să fii bogat, puternic și liber? Acumulează în mintea ta lucrurile bune și frumoase! Nu vă îmbâcsiți mintea cu lucruri nefolositoare și trecătoare! Așezați în mintea dumneavoastră lucrurile care vor fi valoroase pentru întregul parcurs al vieții și care nu vor fi risipite niciodată; de asemenea, vei trece cu bogăția aceasta intelectuală și dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu. De ce lucrul acesta? De ce trebuie mintea îmbogățită cu lucrurile bune, frumoase, cu adevărul? Pentru că, având în minte lucruri bune, frumoase, dumnezeiești, acelea te conduc să faci lucrurile bune, să împlinești poruncile lui Hristos Domnul, să ai ca principii de viață principiile Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, adică: mintea luminată, coborâtă în inima omului, face din om cu adevărat un om pregătit pentru Împărăția lui Dumnezeu”, spune părintele.

Provocarea mare a fiecăruia dintre noi nu este doar de a acumula niște cunoștințe, spune acesta, ci „cum știm noi să aplicăm cunoștințele în lumea de aici și cu gândul acesta: că tot ceea ce împlinești în lumea aceasta are valoare veșnică, netrecătoare”.

El i-a îndemnat pe părinți să își iubească copiii și să nu se transforme  în profesori atunci când sunt în casă, în familie cu copiii. De asemenea, pe profesori i-a caracterizat ca pe „ niște preoți care aduc lumină și har în mintea tinerilor, sunteți adevărați medici ai minții și ai inimii copiilor, a elevilor și a studenților, pentru că, pe lângă preot și medic, profesorul nu are o meserie sau pur și simplu o profesie, ci are o mare misiune, aceea de a aduce lumină, de a aduce speranță, de a aduce viață autentică, de a-i învăța pe copii, pe tineri, ceea ce înseamnă viața autentică și frumoasă”.