VIDEO Un adolescent ar fi fost luat la pumni de un bărbat pe Pietonalul Unirii. Tatăl: „Noroc că oamenii care erau acolo au intervenit”. Vezi reacția bărbatului!

Un adolescent din Botoșani susține că ar fi fost luat la pumni de un bărbat, sub ochii îngroziți ai trecătorilor. S-a întâmplat pe 10 august, pe Pietonalul Unirii din municipiul Botoșani. Potrivit tatălui adolescentului, băiatul l-a atins cu cornul bicicletei pe bărbat și a oprit pentru a-și cere scuze. Acesta însă l-a luat la bătaie.

„Copilul merge pe pista de biciclete și în fața lui, pe pistă, era un domn. A încercat să îl evite, dar l-a atins cu cornul bicicletei. A oprit să își ceară scuze. Atunci domnul a aruncat cu o piatră în el, i-a izbit bicicleta de două ori si l-a lovit de două ori cu pumnii în cap. Noroc că oamenii care erau acolo au intervenit și au avut simț civic și i-a luat apărarea că nu el era vinovatul că altfel lua bătaie mai mare”, ne-a declarat tatăl tânărului.

În imaginile susprinse de amatori, bărbatul încearcă să se apere susținând că tânărul nu avea voie să circule cu bicicleta pe pistă, fiind doar pentru trotinete. Adolescentul a mers cu tatăl său la poliție, unde a făcut plângere.

Ce spune Constantin Stolniceanu, bărbatul acuzat de agresiune:

„Înaintea acelui moment mă aflam pe Pietonalul Unirii împreună cu fetița mea de 5 ani, care mergea cu trotineta, iar eu mă aflam imediat în spatele ei. Din sens opus veneau doi tineri pe biciclete, deplasându-se pe o singură roată. Unul dintre ei a trecut astfel foarte aproape de copilul meu, după care s-a izbit cu bicicleta de mine. Ulterior coliziunii am avut o reacție impulsivă, pe care nu o neg și pe care o voi relata integral autorităților”, spune bărbatul.

El spune că s-a prezentat la Poliție din proprie inițiativă „tocmai pentru a relata incidentul și pentru a-mi asuma propriul comportament”.

„Zona este supravegheată video, astfel încât succesiunea completă a evenimentelor poate fi verificată: deplasarea bicicliștilor, trecerea pe lângă fetița mea, coliziunea cu mine și ceea ce s-a întâmplat ulterior”, adaugă acesta.

Iată reacția completă a bărbatului:

„

Nu doresc să transform această situație într-un proces public și nici să stabilesc eu cine este vinovat și cine este nevinovat. Îmi voi asuma în fața autorităților ceea ce ține de comportamentul meu. Consider însă esențial ca oamenii să cunoască întreaga succesiune a evenimentelor, pentru că incidentul nu a început în momentul surprins ulterior în filmarea care circulă în spațiul public.

În acel moment mă aflam pe Pietonalul Unirii împreună cu fetița mea de 5 ani.

Ea cobora cu trotineta pe partea dreaptă a pistei, raportat la direcția noastră de deplasare, iar eu mergeam imediat în spatele ei pentru a o supraveghea și proteja.

Din sens opus veneau doi adolescenți pe biciclete. Aceștia se deplasau făcând ceea ce este cunoscut drept „wheelie”: mergeau pe roata din spate, cu roata din față ridicată de la sol.

Unul dintre adolescenți, în vârstă de aproximativ 15 ani, aflat pe o bicicletă de dimensiuni normale pentru un adolescent/adult, a trecut în această poziție pe lângă fetița mea de numai 5 ani.

La foarte scurtă distanță după ce a trecut de ea — estimez aproximativ 3 metri — s-a dezechilibrat și s-a izbit cu bicicleta de mine.

Pentru mine, acesta este unul dintre elementele fundamentale ale întregului incident.

Nu discutăm despre faptul că un adolescent circula cu bicicleta pe o pistă destinată și bicicletelor. Nu am contestat niciodată dreptul bicicliștilor de a utiliza acea pistă.

Problema a fost modul în care se deplasa: pe roata din spate, cu roata din față ridicată, trecând astfel pe lângă un copil de 5 ani, după care, la numai câțiva metri, și-a pierdut echilibrul și s-a izbit de mine.

Faptul că dezechilibrarea s-a produs după ce trecuse de fetița mea nu schimbă, din perspectiva mea de părinte, pericolul pe care l-am perceput în acel moment. Dacă pierderea echilibrului s-ar fi produs cu câteva secunde mai devreme, copilul meu se afla exact în apropierea bicicletei.

Acesta este contextul în care trebuie înțeleasă reacția mea ulterioară.

După coliziune am avut o reacție impulsivă. Nu încerc să o ascund, nu o neg și nu încerc să o justific. O voi relata exact și integral autorităților și îmi voi asuma ceea ce îmi aparține.

Contest însă categoric afirmațiile apărute ulterior în spațiul public potrivit cărora adolescentul ar fi fost „luat la pumni” sau că aș fi aruncat cu o piatră în el.

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia adolescentul s-ar fi oprit pentru a-și cere scuze, pot spune numai ceea ce s-a întâmplat în prezența mea: nu și-a cerut scuze față de mine.

Nu îi atribui intenții și nu pretind că știu ce gândea sau ce intenționa să facă. Relatez strict ceea ce am văzut și ceea ce s-a întâmplat în prezența mea.

După incident s-au adunat mai multe persoane. Unele dintre acestea nu asistaseră la ceea ce se întâmplase înainte și au început să comenteze situația pornind de la momentul pe care îl găsiseră în fața lor.

Situația a devenit din ce în ce mai tensionată, iar o altă persoană a început să manifeste un comportament agresiv față de mine.

În tot acest timp, fetița mea de 5 ani era lângă mine eu fiind singurul părinte prezent.

În acel moment am considerat că prioritatea mea este să îmi scot copilul dintr-o situație care risca să escaladeze și am ales să plec.

Adolescentul a insistat să rămân până la sosirea tatălui său. I-am spus că îmi poate lua numărul de telefon și că, după ce îmi duc fetița într-un loc sigur, sunt disponibil să discut cu tatăl lui.

Aș dori să clarific și o altă afirmație care a apărut ulterior, potrivit căreia eu aș fi susținut că bicicletele nu au voie pe acea pistă și că aceasta ar fi destinată exclusiv trotinetelor.

Nu am afirmat acest lucru.

În discuția cu persoanele adunate după incident am întrebat: „Dar nu este și pentru trotinete?”

Încercam să explic de ce mă aflam acolo. Nu eram un pieton care se plimba pur și simplu pe pista de biciclete sau care încerca să împiedice deplasarea bicicliștilor. Mergeam imediat în spatele fetiței mele de 5 ani, care se deplasa cu trotineta, tocmai pentru a o supraveghea.

Este o diferență fundamentală între a întreba dacă pista este și pentru trotinete și a afirma că pista ar fi doar pentru trotinete sau că bicicletele nu ar avea voie acolo. Nu am făcut această din urmă afirmație.

După ce am plecat din zona incidentului, nu am încercat să mă ascund sau să mă sustrag de la responsabilitate.

În aceeași seară m-am prezentat din proprie inițiativă la Poliția Rutieră, unde am relatat cele întâmplate. Am fost îndrumat către cealaltă unitate de Poliție și m-am prezentat și acolo, tot din proprie inițiativă, pentru a relata incidentul. Mi s-a comunicat să revin ulterior pentru declarație.

Am făcut acest lucru tocmai pentru că vreau ca incidentul să fie analizat în integralitatea lui și sunt pregătit să îmi asum propriul comportament.

Zona este supravegheată video. Din acest motiv, nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt.

Îmi doresc ca imaginile disponibile să fie analizate de la începutul incidentului, astfel încât să se poată vedea întreaga succesiune: poziția fetiței mele pe trotinetă, poziția mea imediat în spatele ei, modul în care se deplasau cei doi adolescenți pe biciclete, trecerea unuia dintre ei pe roata din spate și cu roata din față ridicată pe lângă copilul meu, pierderea echilibrului și coliziunea cu mine, precum și ceea ce s-a întâmplat ulterior.

Nu încerc să transform comportamentul adolescentului într-o justificare pentru reacția mea.

Sunt două lucruri care trebuie analizate fiecare pentru ceea ce reprezintă.

Îmi asum ceea ce am făcut eu și voi răspunde pentru propriile acțiuni. Dar consider că este la fel de important ca, atunci când acest incident este prezentat public, să nu dispară complet din poveste copilul meu de 5 ani și situația de pericol în care am perceput că a fost pus.

Vorbim despre un adolescent de aproximativ 15 ani care efectua o manevră controlată de el, pe o bicicletă de dimensiuni normale, trecând pe roata din spate și cu roata din față ridicată pe lângă un copil de numai 5 ani, iar la câțiva metri după aceea s-a dezechilibrat și s-a izbit de mine.

Acesta este contextul care a precedat reacția mea și consider că publicul are dreptul să îl cunoască.”