„Lista ruşinii” va fi publicată de ANAF la trei luni. Cine sunt românii care vor apărea pe ea

Guvernul României pregătește o măsură radicală pentru a forța recuperarea creanțelor la bugetele locale: publicarea numelor celor care nu își plătesc taxele, impozitele și amenzile. Deși primarii salută inițiativa ca pe un colac de salvare pentru bugetele secătuite, avocații avertizează că „expunerea la stâlpul infamiei” ar putea genera un val de procese costisitoare pentru stat.

Conform noilor reglementări, pragurile de la care datoriile devin „publice” sunt stricte: persoane fizice: restanțe de minimum 1.200 de lei și persoane juridice (firme): restanțe de peste 5.000 de lei. Pentru a pune pragul de 1.200 de lei în context, acesta echivalează, de exemplu, cu neplata impozitelor pentru un apartament de 50 mp în București și a taxei auto pentru o mașină medie timp de aproximativ doi ani. Astfel, măsura îi vizează pe restanțierii cronici, nu pe cei care au uitat de plată un singur trimestru.

Listele vor fi actualizate trimestrial de către direcțiile de taxe și impozite ale primăriilor. Totuși, debitorii au câteva plase de siguranță. Nimeni nu va fi publicat fără a fi informat în prealabil. Dacă datoria este achitată integral, numele este eliminat în maximum 15 zile. Dacă suma este contestată juridic, publicarea numelui este suspendată.

Primarii susțin că măsura este vitală nu doar pentru colectare, ci și pentru întreruperea termenului de prescripție, oferind primăriilor mai mult timp să recupereze banii.

De cealaltă parte, experții în drept avertizează asupra „hazardului”. Avocatul Cristian Ion Popescu a declarat, pentru Observatornews.ro,  că publicarea numelui și a adresei de domiciliu poate cauza vătămări emoționale și materiale majore, ceea ce va împinge mulți cetățeni să dea statul în judecată pentru daune morale. În plus, armonizarea cu legislația GDPR rămâne o provocare tehnică majoră pentru autoritățile locale.

Primele liste ar putea apărea pe site-urile primăriilor chiar din luna iulie, marcând începutul unui experiment social și juridic prin care statul speră că „rușinea” va fi mai eficientă decât executarea silită.