Astăzi, 14 februarie, actorul originar din Botoșani, Octavian Cotescu, ar fi împlinit 95 de ani. Există artiști care trăiesc prin exces. Și există artiști care trăiesc prin claritate. Octavian Cotescu a aparținut celei de-a doua categorii. Nu a fost un actor exploziv, nu a fost un temperament expansiv, nu a fost un om al confesiunilor publice. A fost, însă, unul dintre cei mai inteligenți și mai nuanțați actori ai generației sale.
Viața lui Octavian Cotescu este povestea unui om care a învățat devreme ce înseamnă fragilitatea, a observat cu luciditate lumea din jur și a ales să transforme această luciditate în artă. Un destin construit pe discreție, rigoare și o ironie fină care nu a căutat niciodată aplauze facile.
Octavian Cotescu s-a născut la 14 februarie 1931, la Dorohoi, sub numele de Octavian Coteț. Tatăl său, Ilie Coteț, era maistru ceferist, iar mama, Anastasia Lazăr, provenea dintr-o familie legată tot de lumea căilor ferate. Era o familie modestă, obișnuită cu disciplina muncii și cu mutările dictate de serviciu, potrivit life.ro. La doar trei ani, copilul este mutat la Iași, unde familia locuiește în pavilioanele CFR din cartierul Copou. Acesta va fi primul dintre numeroasele spații de tranziție din copilăria lui Octav, o copilărie fără stabilitate geografică, dar bogată în experiențe umane.
Verile le petrecea mai ales la Botoșani, la bunicii din partea mamei, Petru Lazăr, mecanic de locomotivă, și Maria Lazăr, casnică. Casa de pe strada Cronicar Neculce, cu livadă și gospodărie mică, avea să devină un reper afectiv puternic. Chiar și după moartea bunicilor, Octavian Cotescu va reveni constant la Botoșani, la mătușa sa, Ecaterina Lazăr, legându-se profund de acest oraș.
În 1943, părinții săi divorțează. Este un moment de ruptură majoră pentru copilul de 12 ani. Mama se angajează ca telegrafistă la Gara CFR Iași, apoi, împreună cu cei doi copii, pleacă la Timișoara, unde familia primește o locuință în cartierul Fratelia. Tatăl este detașat cu serviciul în alt județ.
Această perioadă îl obligă pe Octavian Cotescu să se maturizeze devreme. Își pierde sentimentul de siguranță familială, dar câștigă ceva esențial pentru viitorul actor: capacitatea de a observa oamenii în momente de vulnerabilitate.
Între 1938 și 1942, urmează cursurile școlii primare din Iași. După 1942, se înscrie la Colegiul Național din Iași. În plin război, mai mulți elevi, inclusiv Octav, sunt transferați la Liceul Militar, mutat succesiv din Iași la Timișoara și apoi la Pitești.
Experiența disciplinei militare îl marchează profund. Rigoarea, regulile stricte și spiritul de observație impus de acest mediu vor lăsa urme vizibile în personalitatea sa ulterioară. După desființarea liceului, în 1945, revine la școlile civile, dar deja nu mai este același copil.
Din clasa a VI-a, Octavian Cotescu se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, la clasa Ginei Sandri Bulandra, alături de colegul său Dan Iordăchescu. Aceasta nu a fost o joacă adolescentină, ci începutul unei vocații clare.
Absolvă Conservatorul în 1950, iar imediat este repartizat la Teatrul Municipal din București, instituție care va deveni mai târziu Teatrul Bulandra. Aici începe cu adevărat destinul său artistic.
La Bulandra, Octavian Cotescu devine parte din ceea ce astăzi numim generația de aur a teatrului românesc. Este coleg cu:
Toma Caragiu, Marin Moraru, Tamara Buciuceanu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiș, Rodica Tăpălagă, Ileana Predescu, Ion Besoiu, Dan Nuțu.
În acest context excepțional, Cotescu se remarcă nu prin exuberanță, ci prin inteligență scenică. Personajele sale sunt adesea oameni aparent banali, dar cu o profunzime tulburătoare. Ironia sa este subtilă, tăioasă, niciodată vulgară.
Deși teatrul a fost centrul carierei sale, Octavian Cotescu a avut o prezență importantă în film, teatrul de televiziune și teatrul radiofonic. A fost unul dintre actorii preferați ai acestor forme artistice, tocmai datorită capacității sale de a transmite sens prin nuanță, nu prin gest.
Rolurile sale nu erau numeroase, dar erau memorabile.
Un capitol esențial din viața lui Octavian Cotescu este cel didactic. A fost profesor universitar la IATC „I.L. Caragiale”, iar între 1981 și 1985 a ocupat funcția de rector.
Printre studenții săi se numără:
Horațiu Mălăele, Dan Condurache, Maria Ploae, Răzvan Vasilescu, Stelian Nistor, Rosina Cambos.
Nu preda doar tehnică actoricească, ci responsabilitate artistică.
Între 1975 și 1980, Octavian Cotescu a fost deputat în Marea Adunare Națională. Nu a fost un politician vocal și nici nu și-a instrumentalizat funcția pentru capital de imagine. A fost mai degrabă o prezență formală, specifică epocii.
Octavian Cotescu a fost căsătorit cu marea actriță Valeria Seciu, o relație construită pe respect, inteligență și discreție. Din această căsnicie s-a născut fiul lor, Alexandru Cotescu.
Alexandru a avut o apariție cinematografică remarcabilă în filmul Păcală (1974), dar destinul său a luat o turnură neașteptată. A ales calea monahală, retrăgându-se la Mănăstirea Vatopedu, pe Muntele Athos, unde trăiește sub numele de Daniil.
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Botosaninews.ro.
© Copyright Botosaninews.ro | Gazduit de SpeedHost.ro | Realizat de DowMedia
