Un medic cardiolog din Botoșani și-a redescoperit o pasiune păstrată într-un colț al inimii, care, acum, îi aduce o împlinire fantastică. Medicul Laura Ciobîcă a iubit întotdeauna arta, iar în școala generală visa să studieze marii pictori ai lumii, să-și depășească limitele ca artist și să-și urmeze visul. Nu a fost să fie. A ales stetoscopul în locul pensulei și a devenit unul dintre cei mai buni medici cardiologi pe care i-a avut Botoșaniul. A lucrat atât la Spitalul Județean Botoșani, cât și în clinici private, iar în anii de carieră a salvat inimile a poate mii de oameni.
A tânjit mereu după șevalet
„Mi-a plăcut să desenez de când mă știu, întotdeauna mi-am dorit să urmez o școala de artă, chiar și un liceu de arta (dar cred că atunci nu exista în Botoșani), apoi am vrut să dau la facultate de arte, dar mi-a lipsit curajul, neavând în jur oameni în domeniu care să mă sfătuiască sau să mă sprijine. În liceu desenam portrete și îmi plăcea să încerc să redau emoția din privire și reușindu- mi cât de cât să le fac să semene cu modelul. Am tânjit mereu să am cât mai mult timp să îl dedic artei, să pot să evoluez”, mărturisește, cu entuziasm, Laura Ciobîcă.
A pus familia și cariera pe primul loc
Chiar dacă în facultate cărțile de medicină îi acaparau aproape tot timpul, medicul a tânjit mereu după pictură. În vremuri grele, stresante, plimba pensula pe șevalet, iar asta o relaxa. Așa au dus-o pașii către profesorul unui liceu de arte din Iași, Zamfir Huhurez, cel care mai târziu avea să îi devină mentor.
„În anul 1 de la facultatea de Medicină, fiindu- mi destul de dificil în noul drum, departe de casă, colegi noi, materii solicitante, m-am gândit să caut un profesor de artă, un atelier de picură, și am ajuns la regretatul prof. Huhurez Zamfir, atunci profesor la liceul de arte din Iași, la atelierul căruia am mers timp de un an. Acolo am invățat desenul in creion și puțin din tehnica uleiului”, spune Laura Ciobîcă.
De la ritmul inimii, la ritmul culorilor
Ulterior, medicina nu i-a mai lăsat loc de nicio bucurie a sufletului său de artist. Anii au trecut, și-a format o familie, au apărut copiii, iar pasiunea sa pentru artă a rămas doar un vis frumos păstrat cu sfințenie într-un colț al inimii.
„Aproape 25 -30 ani nu am mai exersat deloc, dar tot timpul mi-am dorit să reîncep să pictez”, ne-a mărturisit medicul.
Dar chemarea inimii sale a fost auzită într-o ci când, absolut întâmplător, s-a întâlnit cu o fostă colegă de liceu care i-a spus că urmează cursurile Școlii Populare de Arte din Botoșani.
„Așa a încolțit ideea de a mă înscrie și eu la această școală. Și asta a fost! O decizie de care sunt foarte mândră, care mi-a adus multă bucurie și multe satisfacții. Am întâlnit la Școala din Botoșani profesori excepționali, dedicați, atenți, talentați și foarte profesioniști, de la care simt că am învățat în numai un an extrem de mult (pe lângă diverse tehnici de pictură, în acuarelă, pastel, ulei, grafică cu liner și modul de a aborda o lucrare, cu seriozitate și minuțiozitate, atenția la orice mic detaliu.etc)”, mărturisește cu entuziasm cea care a fost doctorul inimilor.
Prima lucrare făcută, de care este foarte mândră, este un pastel. Această operă de artă i-a adus și o mențiune la un concurs al școlilor populare de artă. Fiecare lucrare a sa este deosebită pentru ea pentru că reprezintă o bucățică din sufletul său, din trăirile sale. Pune atât de multă pasiune și entuziasm în ceea ce face încât acum simte cu adevărat că trăiește.
